Vizualizarea Teoriei Relativitatii Restranse

Pentru a putea împăca mecanica clasică (newtoniană) cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori situaţi în sisteme referenţiale inerţiale diferite, este totdeauna constantă. Aceasta l-a condus la revizuirea conceptelor fundamentale ale fizicii teoretice, cum sunt timpul, distanţa, masa, energia, cantitatea de mişcare, cu toate consecinţele care derivă. Astfel: 1.) orice obiect aflat în mişcare devine mai scurt (contractat) pe direcţia sa de deplasare. (Acest efect poartă numele de contracţie a lungimii). 2.) timpul se scurge mai lent la ceasurile aflate în mişcare (dilatarea temporală). 3.) dispare simultaneitatea evenimentelor (două evenimente care par simultane unui observator, apar în momente diferite altui observator care se deplasează în raport cu primul). 4.) viteza luminii în vid devine viteză limită atât pentru obiecte, cât şi pentru informaţii. 5.) masa şi energia unui corp (material) devin echivalente. Relativitatea restrânsă nu ţine cont însă de efectele gravitaţiei.