http://www.agoracrestina.ro/ http://www.agoracrestina.ro/videoteca/pilde-film-rusesc-cu-traducere-romaneasca-1327324276.html „Pilde” este un film rusesc (cu traducere românească disponibilă) http://www.agoracrestina.ro/videoteca/oaspeti-cu-azur-in-gene-colind-1324730443.html Oaspeti cu azur in gene (colind) http://www.agoracrestina.ro/videoteca/google-ofera-acces-online-la-manuscrisele-de-la-marea-moarta-1317049466.html Google oferă acces online la manuscrisele de la Marea Moartă http://www.agoracrestina.ro/videoteca/franz-liszt-liebestraum-violoncel-si-pian-1315102122.html Concert pentru pian și violoncel de Franz Liszt susținut în Belgia la Festivalul Servais în anul 2007 http://www.agoracrestina.ro/videoteca/preludiu-din-suita-pentru-violoncel-de-js-bach-1315101925.html Preludiu din Suita pentru violoncel de J.S. Bach în interpretarea lui Yo-Yo Ma http://www.agoracrestina.ro/videoteca/meditatie-1314656952.html Meditație a Pr. Radu Botiș http://www.agoracrestina.ro/videoteca/interviu-cu-andrei-plesu-partea-i-1311845002.html Prima parte a unui interviu cu Andrei Pleșu http://www.agoracrestina.ro/videoteca/efectul-coriolis-1311589792.html Forța Coriolis este o forță efectivă de inerție, în ecuațiile dinamicii pentru mișcarea relativă într-un sistem rotitor de coordonate. Un caz particular al forței Coriolis este forța de abatere care ia naștere din cauză că suprafața Pământului se rotește cu o viteză mai mare în apropierea Ecuatorului decât la poli. În apropiere de Ecuator, forța Coriolis este cea mai slabă și ea crește spre poli. Efectul Coriolis, datorat forței Coriolis, se manifestă prin aceea că în emisfera nordică obiectele în mișcare și curenții atmosferici (Alizee) și marini sunt deviați spre dreapta iar în emisfera sudică sunt deviați spre stânga. Un efect vizibil este dat de apele curgătoare, la care se produce eroziunea malurilor drepte, respectiv stângi, în funcție de emisferă. În emisfera nordică malul abrupt al râurilor este cel stâng în timp ce în emisfera sudică malul abrupt este cel drept. Efectul poartă numele descoperitorului său, matematicianul francez Gaspard-Gustave Coriolis (1792-1843). http://www.agoracrestina.ro/videoteca/pendulul-lui-foucault-demonstreaza-ca-pamantul-se-invarte-in-jurul-propriei-axe-1311589676.html Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitațional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe. Dispozitivul experimental constă dintr-un pendul gravitațional capabil să oscileze în orice plan vertical. Prima demonstrație a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva săptămâni mai târziu, Leon Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 kg, prevăzută cu un vârf ascuțit, de domul Panthéonului, la capătul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presărat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului trasează o rozetă și revine în locul de unde a pornit după 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotație completă durează 48 de ore. Explicația fenomenului: Corpurile care se rotesc își păstrează planul de rotație, fenomen fizic utilizat la construirea giroscoapelor și girobusolelor. Cum mișcarea de oscilație este, în esență, o proiecție liniară a unei mișcări de rotație, pendulul gravitațional își păstrează neschimbat planul de oscilație liniară. În timp ce el oscilează în plan vertical, sub el Pământul se rotește, la latitudinea Parisului cu 11°19' pe oră. http://www.agoracrestina.ro/videoteca/dilatarea-temporala-in-teoria-relativitatii-restranse-1311589511.html Dilatarea temporală, demonstrată de teoria relativității, este fenomenul prin care un observator A vede că ceasul altui observator B care este identic cu ceasul său, înregistrează timpul mai încet, în raport cu ceasul său (A). Aceasta însemnă că timpul a "încetinit" pentru celălalt ceas (B), dar aceasta este adevărată doar în contextul sistemului de referință al observatorului A. Local în cazul observatorului B (adică din perspectiva oricărui observator din același sistem de referință cu observatorul B, fără legătură cu alt sistem de referință), timpul trece mereu în același ritm. În Teoria relativității a lui Albert Einstein, dilatarea temporală se manifestă în două circumstanțe: în relativitatea restrânsă, ceasurile care sunt în mișcare în raport cu un sistem de referință inerțial se mișcă mai încet (şi acest efect este descris exact de transformările Lorentz), iar în relativitatea generală, ceasurile aflate la un potențial inferior într-un câmp gravitațional (cum ar fi cazul în apropierea unui corp masiv precum o planetă sau o gaură neagră) merg mai încet. În relativitatea restrânsă, efectul dilatării temporale este reciproc, astfel observând din punctul de vedere al oricăror două ceasuri aflate în mișcare unul în raport cu celălalt, mereu ceasul celălalt suferă dilatare temporală (se presupune că mișcarea reciprocă a celor doi observatori este uniformă, adică aceştia nu accelerează pe parcursul observațiilor.) În contrast, dilatarea temporală gravitațională (tratată în teoria relativității generale) nu este reciprocă, astfel un observator aflat în vârful unui turn va observa că ceasurile de la nivelul solului bat mai lent, iar observatorii de la nivelul solului vor fi de acord. În acest mod, dilatația temporală gravitațională este observată de toți observatorii staționari, independent de altitudinea lor.