Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Omul duhovnicesc în mersul lumii: Isihasm şi politică
Situaţia politică de la mijlocul secolului al XIV-lea a fost una de tensiuni prelungite între pretendenţii la regenţa Imperiului bizantin, după moartea împăratului Andronic al III-lea, în 1341: pe de o parte, Ana de Savoia, văduva împăratului, sprijinită puternic de patriarhul Ioan Caleca, iar pe de altă parte, Marele Domestic Cantacuzino. Patriarhul Caleca pretindea regenţa în baza autorităţii pe care tradiţia i-o acorda: patriarhul era de drept garantul continuităţii succesiunii imperiale.
Cum împăratul Andronic al III-lea nu a lăsat un moştenitor capabil să-i preia demnitatea, Ioan al V-lea Paleologul având doar 9 ani în 1341, patriarhul Caleca abuzează de prerogativele oferite de calitatea sa şi pune la cale o lovitură de stat care avea ca scop îndepărtarea definitivă a lui Cantacuzino, implicat de drept în preluarea chestiunilor politice din imperiu.

Sfântul Grigorie Palama nu avea cum să rămână indiferent la aceste mişcări politice, deşi nu s-a lăsat deloc purtat de preferinţe politice partizane. Părintele Jean Meyendorff ne oferă unele informaţii în acest sens: "Palama nu pare să facă o alegere definitivă între cele două partide. Va manifesta întotdeauna în scrierile sale respectul neştirbit nu numai faţă de împărăteasa Ana de Savoia, dar şi faţă de Marele Duce Alexis Apocaucos, duşmanul principal al lui Cantacuzino. În timpul discuţiilor furtunoase cu patriarhul (când acesta din urmă, înfuriat că Palama nu-i acceptă planurile de uzurpare a puterii lui Cantacuzino, îl ameninţă violent pe Sfântul Grigorie), Alexis a luat apărarea lui Palama şi l-a protejat contra furiei lui Caleca. În scrierile din perioada războiului civil, Palama menţionează de mai multe ori numele lui Apocaucos, dar niciodată de o manieră defavorabilă. Va nega de asemenea acuzaţiile că ar avea relaţii secrete cu Cantacuzino. Apărător al păcii, nu vrea să facă politică, dar combate injustiţia şi implicarea politică lipsită de onestitate de care patriarhul se făcea vinovat". Sfântul Grigorie intervine în politica vremii sale pentru că necesităţile o impuneau. Patriarhul Caleca nu putea oferi dovada unei lipse de interes pe scena politică şi în acelaşi timp nici nu oferea garanţii în domeniul credinţei.

Discurs "politic" palamit?

Ca în orice criză politică, şi mişcările care au bulversat anii de la mijlocul secolului al XIV-lea aveau nevoie de repere independente care să poată oferi idei pentru o bună gestionare a crizei, chiar dacă acest lucru avea să se întâmple adesea numai la nivel de idee. Este clar faptul că, în ciuda notorietăţii de care se bucura Sfântul Grigorie, implicarea sa în politică nu avea forţa unei schimbări radicale. Cel puţin însă, discursul aşa-zis "politic" palamit, pacifist în mare măsură, a reprezentat o luare de poziţie inedită în epocă. Tot părintele Meyendorff ne spune: "Ceea ce l-a împins pe Palama să intervină în politică a fost în primul rând sentimentul perfect justificat că luptele interne erau principala cauză a decadenţei bizantine; luându-i apărarea lui Cantacuzino, avea pe de altă parte conştiinţa unui fapt pe care cei mai buni istorici îl recunosc astăzi: Marele Domestic era singurul om capabil să continue opera de renaştere pe care Andronic al III-lea o începuse împreună cu el. De asemenea, unele motive religioase au determinat, pe de altă parte, acţiunea lui Grigorie şi a ucenicilor săi, în măsura în care aveau - pe bună dreptate - mai multă încredere în ortodoxia lui Cantacuzino decât în cea a altor oameni politici bizantini".

"Gânditori politici de profesie"

Atitudinea Sfântului Grigorie ne este departe de o realitate care începe să se impună tot mai mult în lumea modernă: politicianul care apelează frecvent la "omul cu idei" pentru soluţionarea diferitelor probleme sociale şi politice. Nu putem contesta faptul că Sfântul Grigorie era, în vremea sa, un fel de independent man of global think despre care ştim astăzi că începe să fie tot mai prezent pe scenele politice internaţionale. Ceea ce îi caracterizează pe aceşti "gânditori politici de profesie" este lipsa de apartenenţă politică, necesară unei viziuni adecvate momentului politic în cauză. Actul guvernării poate fi uşor influenţat de nenumăraţi factori în mare parte dăunători bunului mers la activităţilor de decizie. De aceea apelul la oamenii în mare parte independenţi politic şi cu capacitatea de analiză global think este tot mai necesar. "Scopul principal al lui Palama era să păstreze echilibrul statal. În toate scrierile sale din această perioadă se proclamă întotdeauna apărător al păcii şi al înţelegerii între cele două clase politice care destrămau imperiul: Ce ar trebui să facem când începe discordia? - le scrie monahilor de la Athos. Să întărâtăm pe cei ai noştri unii contra altora sau să-i facem să înţeleagă că sunt membre ale unui singur trup şi că nu ar trebui să-i trateze pe cei ai lor ca pe nişte străini...? Astfel, am fost aleşi să fim mesageri ai păcii" (pr. Jean Meyendorff).

"Rezervoare de idei"

Dezbaterea politică devine în anumite momente destul de complicată, de aceea prezenţa intelectualilor, nu neapărat pe scena politică, dar în mod obligatoriu în aparatul "din umbră", călăuzitor al liderilor momentului, este mai mult decât necesară. Într-o democraţie conştientă de complexitatea unei decizii politice, oricare ar fi aceasta, nu mai putem vorbi de soluţii care se pot baza exclusiv pe un anumit vizionarism politic. Mircea Vasilescu afirmă în acest sens: "De prin anii â70 încoace, numărul şi importanţa "rezervoarelor de idei" au crescut foarte mult. Liderii politici au nevoie tot mai mare de idei generate de entităţi independente, fără parti-pris politic. Din păcate, unii nu pot încă vedea relaţia dintre un intelectual şi un politician altfel decât o aservire a celui dintâi". Sfântul Grigorie Palama a fost criticat şi el de nenumărate ori exact cu aceleaşi argumente: implicarea sa politică nu ar fi fost decât o acţiune interesată sau aservită, care în cele din urmă i-a adus scaunul de episcop al Tesalonicului. Nu cred însă că astfel de opinii corespund în vreun fel realităţii secolului al XIV-lea. Chiar dacă nu a avut întru totul o atitudine sinonimă cu cea a unui intelectual modern reprezentant al unei gândiri independente, Sfântul Grigorie Palama îşi asumă calitatea de man of independent global think tocmai pentru că avea conştiinţa faptului că verticalitatea unei decizii politice ţine în primul rând de onestitatea celor în măsură să ia respectiva decizie. Isihasmul Sfântului Grigorie nu l-a împiedicat în nici un fel să simtă mersul lucrurilor, şi implicarea sa, soldată cu mai mult sau mai puţin succes, a avut rolul şi de a arăta că omul duhovnicesc trebuie să fie prezent discret, nepartinic, cu rugăciunea, în mersul lumii.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 8 ianuarie 2011 • Vizualizări: 1202