Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Arborii
Din volumul „Poezia în cătuşe”
În brazi, în paltini, în stejari
eu am părinţi şi fraţi şi neamuri.
Nu frunză tremură pe ramuri,
ci numai ochi adânci şi mari.

Toţi dacii de la rădăcină
ard în molizi, sub largi cununi.
Pe cer, cu vârfuri de goruni,
scriu uricarii, cu lumină.

În frasin, ca-ntr-un vechi altar,
slujeşte încă un vlădică.
În creanga dârză se ridică
o mână aspră de plugar.

Iobagii cresc din răzvrătire
în fagi, alături de plăieşi.
Câte-un bunic, câte-un uncheş
aud în orice plop subţire.

Zugravi de vis ori octoih
şoptesc prin scorburi către seară,
lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .

Şi eu totuna cu străbunii
în cel de mâine, cel de azi,
voi murmura în ulmi şi brazi,
cu toate foşnetele lunii.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Alin-Vasile Câmpean • Data: 30 aprilie 2010 • Vizualizări: 1704