Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Cuvânt proaspăt despre cuvinte stricate
Cuvânt de început întru încercarea de a regăsi sensurile originare ale unor cuvinte uzitate astăzi cu sensuri străine și ambigue
Alte scrieri ale aceluiași autor
Ca multe alte lucruri și cuvintele se strică în timp: uneori din cauza uitării, alteori pentru că ajungând în vocabularul unei comunități ori a unei persoane care nu are experiența obiectului ori a fenomenului definit sfârșește în aproximare. Și probabil că vor mai fi multe alte cauze pentru care astăzi avem cuvinte pe care le folosim altfel decât intenționaseră cei care le-au rostit ori scris pentru întâia dată. Iar ca lucrurile să fie și mai complicate educația contemporană, minimalistă și riguros specializată, nu prea mai lasă unui tânăr, tocmai la vârsta alegerii limitelor culturale care îi vor defini formarea, timp pentru judecarea și adâncirea a ceea ce ar fi tocmai temeiul culturii sale viitoare: cuvântul.

Articolele ce vor urma încearcă să fie un ghid nu atât în cunoașterea unor cuvinte, cât în efortul de a nu fii superficial cu o unealtă pe care chiar Apostolii lui Hristos o numesc, adesea, sabie. Ca orice unealtă și cuvântul se poate întoarce împotriva celui ce-l folosește fără pricepere sau, mai grav, poate face rău altora.

S-a imaginat uneori, în special în literatura și cinematografia science fiction, civilizații ori rase extraterestre care aveau ca mijloc de comunicare nu cuvântul rostit ori scris, ci gândul ori emoția prin ceea ce noi numim astăzi telepatie. Iar nu de puține ori spectatorii ori cititorii s-au arătat încântați de o astfel de abilitate ce făcea posibilă comunicarea rapidă a emoțiilor, experiențelor și chiar a unei vieți întregi. Poate din nerăbdarea oamenilor de a se comunica a apărut și dezinteresul pentru cuvinte, căci, nu-i așa, cuvântul - rostit și cu atât mai mult scris - e o tehnică lentă, parcă neadecvată unei lumi ce trăiește paroxistic și la limita urgenței.

Dar ce am pierde dacă nu am mai comunica prin cuvinte ci direct prin gânduri ori emoții? De ce - pentru creștini cel puțin, căci aceștia își numesc chiar Dumnezeul nu altfel decât Cuvântul - Creatorul a ales această tehnică care obligă la un ritm ce pare prea încet pentru ce gândim ori prea îngust pentru ce simțim?

Omul comunică și altfel decât prin cuvinte. Pictura, fotografia, cinematografia (vă mai amintiți de filmele mute?), sculptura, arhitectura, muzica sunt doar câteva alternative ale cuvântului. Sunt situații dese în viață când un zâmbet ori o grimasă comunică fără echivoc intențiile ori emoțiile. Totuși cuvântul rămâne cea mai utilizată formă de comunicare. Ce eveniment într-o familie când copilul rostește primul cuvânt! Vă mai amintiți prima carte citită? Oare care fată se mulțumește cu florile și sărutul băiatului și nu-i cere să rostească „te iubesc”?

Dar să nu lungesc prea mult textul, căci poate îi voi pierde pe cei grăbiți când tocmai lor încerc să le scriu. Suficient, acum, să anticipez că prin cuvânt omul nu învață doar să se comunice ori să trimită/primească informații despre lumea mai mult sau mai puțin apropiată, ci învață că viața (1) se descoperă/înțelege (2) în timp și (3) cu efort.


Text disponibil sub licența
Atribuire

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 14 aprilie 2011 • Vizualizări: 1184