Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Episcopul Iosif Traian Badescu şi Orşova (1920-1933)
Comunicare susţinută la Simpozionul „Mehedinţi – istorie, cultură şi spiritualitate” organizat de Episcopia Severinului şi Strehaiei (10 septembrie 2008)
Istoria Episcopiei Caransebeşului este strâns legată de Episcopia Severinului şi Strehaiei prin jurisdicţia teritoriului din sud estul Banatului Montan, care în trecut a aparţinut Eparhiei de Caransebeş, iar astăzi se află sub oblăduirea administrativă şi duhovnicească a Episcopiei de Severin. Episcopul Dr. Iosif Traian Badescu, episcop al Eparhiei Caransebeşului în perioada 1920 – 1933, a fost evocat anul acesta de Episcopia Caransebeşului la 150 de ani de la naşterea sa, în Şopotul Vechi şi la 75 de ani de la trecerea sa în veşnicie, în localitatea Eşelniţa, unde este înmormântat alături de părinţii săi. Prin evocarea localităţii Eşelniţa şi a episcopului Iosif, s-a consemnat un alt moment de îngemănare spirituală şi culturală între cele două eparhii vecine.

Prezenta comunicare vrea să se înscrie în rândul deja tradiţionalei colaborări frăţeşti dintre Eparhia Caransebeşului şi cea a Severinului. De aceea tema aleasă are ca obiectiv prezentarea legăturilor administrative, canonice şi spirituale pe care episcopul Iosif Traian Badescu le-a avut cu oraşul Orşova în perioada de episcopat la Caransebeş. Fără pretenţia de exhaustivitate, lucrarea de faţă scoate în evidenţă aspecte bisericeşti consemnate în documentele din Arhiva Episcopiei Caransebeşului şi din articolele publicate în periodicul Foaia Diecezană.

Trebuie să menţionăm de la început că problemele de sănătate ale episcopului Badescu l-au reţinut mai mult la reşedinţa episcopală din Caransebeş, dar prin actele şi corespondenţa, cu protopopii, preoţii şi cu autorităţile româneşti, lucrarea arhipăstorească a regretatului episcop a fost completă şi responsabilă.

Între vizitele pastorale consemnate de documentele vechi în zona Orşovei, amintim cea întreprinsă în anul 1924, vizită care a cuprins protopopiatele Orşovei şi a Mehadiei. Într-un document emis de episcopul Iosif Traian Badescu către prefectul judeţului Caraş-Severin, Dr. Cornel Corneanu, fost secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului în perioada de vlădicie a lui Miron Cristea, îl anunţă pe acesta că „ voi trece prin teritoriul judeţului Caraş-Severin, începând de la Cacova-Oraviţa-Ciclova, de peste Anina trecând Bozovici şi atingând localităţile din Valea Almăjului şi Clisura Dunării până la Tişoviţa.” Este, de altfel, singura vizită oficială pe care episcopul o face la Orşova.

În acelaşi an, 1924, se începe şi amenajarea bisericii din Orşova, care deşi a fost zidită cu mult timp înainte, nu a fost desăvârşită. Cu vigilenţa-i recunoscută, episcopul supraveghează aceste lucrări şi aprobă cele trebuincioase astfel:
– La 23 iunie/6 iulie 1924 se încheie un contract între Comuna bisericească din Orşova şi pictorul Virgil Simonescu din Lugoj, prin care acesta se obligă să picteze biserica din Orşova contra sumei de 237.000 lei până în primăvara/vara anului 1925. Pictura trebuia executată în stil bizantin cu aplicarea motivelor româneşti la ornamentică.
– La 30 iunie 1924 se încheie un contract şi cu zidarul Desideriu Valada, pentru retencuirea bisericii pe interior.
– Tot în 1924 se încheie un contract între Comuna bisericească şi sculptorul Felix Demetrescu din Craiova, precum şi maestrul tâmplar M. Miliţescu din Orşova, pentru suma de 90.000 lei.

Lucrările de restaurare a bisericii din Orşova au luat sfârşit la 16 octombrie 1926, când episcopul diecezan este invitat la sfinţirea bisericii. Pentru sfinţire este delegat din parte episcopului protoprezbiterul de Mehadia, Ioan Pepa, însoţit de diaconul catedral Teodor Roşca din Caransebeş, sfinţire care s-a săvârşit la data de 14 noiembrie 1926.

O mare realizare bisericească în vremea episcopului Badescu a fost mutarea sediului administrativ al Protopopiatului Mehadiei în oraşul Orşova. Aceasta s-a făcut prin decizia Consistoriului diecezan nr. 3872 B din 1928. Protopop al Orşovei a fost numit Mihail Costescu, preot în Eşelniţa şi nepotul de soră al episcopului. Adunarea preoţilor din protopopiat s-a ţinut la 3 decembrie 1928, mutarea protopopiatului fiind acceptată ca legitimă şi necesară.

Decizia consistoriului metropolitan de la Sibiu în cauza mutării sediului protopopesc de la Mehadia la Orşova a fost favorabilă şi „se ia la cunoştinţă aceea că sinodul eparhial – în temeiul articolului 131 şi 144 din statutul pentru organizarea Bisericii – consideră de mutat sediul protopopesc al tractului Mehadia de la Mehadia la Orşova”. În anul 1928, s-a ţinut şi prima conferinţă preoţească în noul sediu al protopopiatului.

Foaia Diecezană a consemnat acest eveniment: „Preoţimea protoprezbiteratului Orşovo-Mehadiei şi-a ţinut prima sa conferinţă pastorală în oraşul Orşova, miercuri, în 22 august a. c. sub conducerea noului său protoprezbiter: a P(rea). O(noratul). D(omn). Mihail Costescu. Zicem „prima” pentru că de la inaugurarea astor fel de conferinţe prin statutele asociaţiunii preoţilor din mitropolia noastră, alta până aci în protoprezbiteratul nostru nu s-a ţinut”.

La această conferinţă, pentru o mai bună informare a preoţilor şi pentru o muncă pastorală susţinută, s-a împărţit protopopiatul în cinci cercuri religioase, punându-se astfel bazele unui program misionar mai susţinut. După conferinţă, s-a făcut o excursie cu vaporul pe Dunăre până la Moldova Nouă.

Episcopul Iosif Traian Badescu nu participă la această primă conferinţă, dar trimite ca răspuns la telegrama de invitaţie a preoţilor următorul text: „Primind telegrama cu carea am fost onorat din partea preoţimei întrunite în conferinţa pastorală, aduc caldele mele mulţumiri pentru simţemintele şi urările manifestate, împărtăşind binecuvântarea arhierească atât conferinţei cât şi fiecărui preot în parte şi implorând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra activităţii lor pastorale, carea să fie spre preamărirea lui Dumnezeu şi întărirea şi demnitatea sfintei noastre biserici, precum şi spre înălţarea prestigiului iubitei noastre preoţimi eparhiale”.

La nici un an de la prima conferinţă preoţească, Orşova este îndurerată de moartea protoprezbiterului Mihail Costescu. Tristul eveniment este consemnat în paginile Foii Diecezane. Înmormântarea s-a săvârşit în ziua de praznic a Înălţării Domnului din anul 1929, alături de delegatul episcopului, protoprezbiterul onorific consilier referent Romul G. Ancuşa, slujind şi protoiereul din Turnu-Severin şi un sobor de preoţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul studenţilor teologi din Caransebeş şi de cel al ţăranilor din Eşelniţa.

La prohodirea nepotului său, Episcopul Badescu nu a participat, dar a trimis a trimis o scrisoare de condoleanţe pe care o redăm: „Înduioşătoarea dragoste, ce aproape toţi Onoraţii preoţi ai tractului protoprezbiteral al Mehadiei au dovedit-o faţă de în Domnul adormitul protoprezbiter Mihail Costescu, alergând – unii din mari îndepărtări, de la extremul hotar al protoprezbiteratului, necruţând oboseală şi speze – pentru ca să fie de faţă la aşezarea rămăşiţelor lui pământeşti în sânul pământului şi în faţa mormântului deschis, îndureraţi să-şi ia rămas bun de la dânsul, care i-a cinstit şi iubit, îndeamnă simţul meu de adâncă recunoştinţă să aduc, ca Unchiul după sânge al adormitului în Domnul şi ca Arhiereu, tuturor iubiţilor preoţi, cea mai caldă mulţumită a mea, implorând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor, rugându-L într-una, ca dragostea lor arătată faţă de fratele lor în Hristos, acum adormit, să o primească ca o jertfă bineplăcută şi să o răsplătească din belşug cu Mila, Darul, Dragostea şi Binecuvântarea Sa cea cerească.

Asemenea aduc călduroasa mea mulţumită tuturor Onoraţilor, reprezentanţi ai Confesiunilor, ai diregătoriilor politice şi judecătoreşti, ai şcoalelor, ai comunei protoprezbiterale Mehadia şi ai celorlalte comune bisericeşti tractuale, onoraţilor şi cunoscuţilor, credincioşilor şi tuturora, fără deosebire de confesiune şi neam care au avut dragostea a da, prin preţioasa lor prezenţă, ultimul semn de simpatie adormitului în Domnul la despărţirea lui pe vecie de această lume trecătoare.
Dumnezeu Bunul să le răsplătească tuturora!”

O altă întâmpinare a Orşovei către episcopul diecezan s-a petrecut la 8 august 1929, când episcopul Iosif Traian Badescu primeşte o invitaţie la festivităţile comemorării a 111 ani de la sfinţirea bisericii din Orşova, oficiată la 1 Septembrie 1818 de către episcopul Petru Ioanovici de Vidac. Învitaţia este semnată de preşedintele Comitetul organizator, colonel Lazăr Gamber şi de inginerul Nicolae Damşescu.

Episcopul Caransebeşului nu participă nici de astă dată, rezoluţia pusă pe actul de invitaţie fiind următoarea: „În vederea aniversării centenarului sfinţirii bisericii din Orşova…fiindu-ne imposibil a lua parte personal al această serbare, am esmis ca delegat arhieresc pe părintele consilier eparhial Romul Ancuşa. (Caransebeş, 30 August 1929)”. O altă problemă prilejuită de această sărbătoare a bisericii din Orşova a fost legată de raportul oficiului parohial al Orşovei care menţionează dorinţa de a aşeza o tablă comemorativă la biserică cu prilejul serbării, placă pe care să fie înscrise numele persoanelor care s-au implicat la realizarea evenimentului. Într-un act semnat de episcopul Iosif Badescu la 28 August 1929, acesta decide: „că nu avem nimic în contra aşezării tablei comemorative. În ce priveşte textul tablei comemorative observăm că nu e uzitat şi nici nu putem aproba, ca comitetul responsabil, membrii comitetului aranjator al festivităţilor să fie eternizaţi pe table comemorative în sfintele biserici.

Dacă se insistă ca să se aşeze tablă comemorativă. Atunci textul acestei table să fie următorul: În amintirea aniversării a 111-a de la sfinţirea acestei biserici, săvârşită la 1 Septembrie 1818 de către fericitul Episcop Petru Ioanovici de Vidac, aşezatu-s-a aici această tablă comemorativă în anul Domnului 1929, luna Septembrie, ziua 1-a, pe timpul domniei Măriei Sale regelui Mihai I, în al 11-lea an al întregirii neamului românesc”.

Ca o analiză a celor consemnate mai sus, putem concluziona că episcopul Iosif Traian Badescu a fost implicat deplin în viaţa bisericească a eparhiei pe care a păstorit-o, iar oraşul Orşova, şi împrejurimile sale au constituit priorităţi în activitatea pastorală şi administrativă a primului episcop bănăţean al Caransebeşului. Conform dorinţei proprii, după trecerea sa la cele veşnice în 11 iulie 1933, a fost înmormântat lângă Orşova, la Eşelniţa, alături de cei dragi, în locurile unde a copilărit şi s-a format ca vrednic om al Bisericii lui Hristos.

Bibliografie

Arhiva Episcopiei Caransebeşului (A.E.C.);
Nicolae Cornean, Monografia Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş;
Colecţia Foaia Diecezană


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 10 februarie 2010 • Vizualizări: 962