Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Poveste
Din volumul „Poezia în cătuşe”
Alte scrieri ale aceluiași autor
Crez
Am avut un copil şi-o nevastă
Acum o sută, o mie de ani.
Auziţi păianjeni? Auziţi şobolani?
Am avut un copil şi-o nevastă.

Când a fost fericirea aceea
cu chipuri pământeşti diafane?
Înnecuri, sfârşituri de lumi, uragane,
mi-au smuls din viaţă odrasla, femeia.

Au trecut o sută, cinci sute de ani,
s'au rupt munţii şi-au crescut bozii.
Rareori ca dinamita fac explozii,
amintirile ascunse prin bolovani.

Şi în tăcerea lor scurt detunată
un chip îmi zâmbeşte şi coase.
Din pat, două mâini mici, somnoroase,
întinse, parcă mă fulgeră: „-Tată!”

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume,
Trec sutele de ani la'ntâmplare.
Aicea sunt: mă, ăla, un oarecare,
apoi cad iarăşi în bezne postume.

Dar ce-i? S'a rupt cerul? E mort Dumnezeu?
Şi suntem numai trei din toate?
Viaţa-i de scrum şi am rămas în cetate
doar noi: veşnicia, celula şi eu!...

De-aş zări măcar o frântură de stea!
Ce fiară-i veşnicia, ce fiară!
I-aş cere să-mi dea un capăt de sfoară
şi de milenii să mă spânzur cu ea.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Alin-Vasile Câmpean • Data: 30 aprilie 2010 • Vizualizări: 1672