Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Viaţa mea fu ziuă
Poezie publicată în anul 1869
Viaţa mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut ­
O, îngere căzut!

Şi două stele negre luciră-n negru foc
Pe cerul vieţei mele; ­ iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour şi de vis.

O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranţa divină a fugit;
Norocul şi-a stins steaua... De m-ai iubi măcar ­
O, înger de amar!

Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta;
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.


Text disponibil sub licența
Domeniu Public

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 25 ianuarie 2011 • Vizualizări: 1438