Sala-i mare, strălucită
Poezie publicată în anul 1870 | Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeţi mulţi,
Vorbe dulci să tot asculţi
Şi lumina-i îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulţi.
Icia unii stau alene
Şi visează şi gândesc,
Colo alţii chiuiesc,
Iar femei cu lunge gene
Râd în taină şi privesc.
Una face că nu vede
Şi cu capul stă plecat,
Pe când ochii,-namorat,
A lor raze îşi repede
La străinul întristat.
La străin cu fruntea pală
Şi cu părul ca de corb
Buzele ei roşii sorb
Când în braţe şi pe poală
Doarme dus amorul orb.
Text disponibil sub licența
 | |
Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 4 februarie 2011 • Vizualizări: 397
| Rating: Fără voturi | Evaluarea este disponibila doar membrilor. Conecteaza-te pentru a vota. |
| Postează un comentariu | | Conectează-te pentru a posta comentarii. |
|
| Comentarii | | Nu s-au postat comentarii. |
|
|