Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Cele trei candidaturi ale Protosinghelului Dr. Iosif Iuliu Olariu pentru ocuparea scaunului de episcop al Caransebeşului
Comunicare, prezentată de PS Lucian, Episcopul Caranebeşului, despre Protosinghelul Dr. Iosif Iuliu Olariu
După terminarea celor cinci ani de studii în urma cărora a acumulat o vastă cultură teologică de la marii profesori ai vremii, devenind şi doctor în teologie, Iuliu Olariu se întoarce la Caransebeş pentru a sluji învăţământul teologic de aici. Dorinţa lui era să îşi întemeieze o familie, iar mai apoi să se facă preot pentru a-i sluji lui Dumnezeu.

Pe plan didactic, dr. Iuliu Olariu îşi îndeplineşte scopul, devenind profesor provizoriu la Institutul Teologic din Caransebeş, cu data de 1 septembrie 1885. Peste trei ani, în 1888, dr. Iuliu Olariu este numit profesor definitiv al acestui institut şi tot acum este numit şi director al institutului în locul arhimandritului Filaret Musta. A slujit învăţământul teologic din Caransebeş până la moartea sa (6 decembrie 1920), excepţie făcând anul şcolar 1917-1918 când a activat ca director al Institutului Teologic din Arad.

La puţină vreme după venirea la Caransebeş, în 1886, se căsătoreşte cu Anica Popovici, sora profesorului de muzică Nichi Popovici. Însă, la un an de la căsătorie, soţia îi moare. Rămas văduv el îşi poartă această cruce a văduviei cu resemnare şi cu multă demnitate. Pentru a nu-i adânci tristeţea sufletească pe care o avea după moartea soţiei sale, episcopul Ioan Popasu, care a avut grijă de el încă de la începerea studiilor sale teologice, îl hirotoneşte preot în data de 1 februarie 1887. Hirotonia a avut loc în Catedrala Episcopală din Caransebeş, în faţa multor credincioşi şi în prezenţa unui mare sobor de preoţi.

După şase ani de la hirotonia întru preot, profesorul Iuliu Olariu s-a hotărât să intre în rândul monahilor luându-şi numele de Iosif, aşa cum îl chemase şi pe tatăl său, care i-a fost în permanenţă un exemplu viu. Intrarea în monahism, studiile temeinice de teologie şi calităţile sale didactico-cărturăreşti l-au făcut pe dr. Iuliu Olariu să îndeplinească condiţiile pentru accederea la un scaun de ierarh. După moartea episcopului Nicolae Popea (1908), scaunul episcopal de la Caransebeş a fost dorit de mulţi: de arhimandritul Augustin Hamsea, care era rudă apropiată cu mitropolitul Ioan Meţianu, arhimandritul Filaret Musta, de protosinghelul dr. Traian Badescu şi de protosinghelul Iosif Iuliu Olariu. Ministru al cultelor în acea vreme era contele Albert Appony, care, împreună cu mitropolitul Ioan Meţianu, vroiau să îl impună pe arhimandritul Hamsea drept administrator al diecezei Caransebeşului. Acest lucru nu s-a putut întâmpla, deoarece în baza articolului 118 din Statutul organic al Bisericii aflat atunci în uz, conducerea diecezei îi revine vicarului Filaret Musta, iubit şi stimat de toţi demnitarii şi de credincioşii români din Banat.

Prima candidatură la scaunul de episcop al Caransebeşului a profesorului doctor în teologie, Iosif Iuliu Olariu, a fost depusă în 1908 după trecerea la cele veşnice a episcopului Nicolae Popea. În prima sa încercare pentru a ocupa această demnitate l-a avut drept contracandidat pe arhimandritul Filaret Musta. La acest sinod extraordinar, care a avut loc în data de 21 septembrie 1908, au participat oameni de vază ai eparhiei printre care: Ioan Budinţianu, Patriciu Drăgălina, baronul Duca de Cadar, Alecsiu Onţiu, dr. Stefan Petrovici, dr. Ioan Sîrbu, Ilie Trăilă ş.a. În deschiderea acestui sinod extraordinar, marele bănăţean Coriolan Brediceanu a spus: „Antecesorii noştri au luptat prin secole pentru câştigarea autonomiei noastre… Astăzi fiind cu toţii în faţa actului unui nou episcop de Caransebeş, trebuie să dam dovadă că numai conduşi de binele şi adevăratele interese ale Bisericii, ne vom da voturile noastre. Aşteptăm şi suntem siguri că votul venerabilului sinod va fi respectat. În această declaraţie se cuprind convingerile noastre în acest moment solemn…”. Rezultatul acestui sinod extraordinar este înscris în actul nr. 5046 B/1908: „Protocolul sinodului extraordinar al alegerilor episcopale. Prezenţi: 57 deputaţi; arhimandritul Filaret Musta, 41 voturi; protosinghelul dr. Iosif Iuliu Olariu, 13 voturi. Trei bile albe. Episcopul Ioan I. Papp proclamă ales ca episcop al Caransebeşului pe arhimandritul Filaret Musta”

Cu toate că episcopul Ioan I. Pap îl proclamă pe arhimandritul Filaret Musta episcop, lucrurile nu au decurs în continuare în favoarea sa. Au urmat şase luni de grele aşteptări pentru a şti dacă guvernul maghiar de la Budapesta va confirma alegerea noului episcop de Caransebeş. Toată această aşteptare a fost în defavoarea arhimandritului Filaret Musta. În data de 31 martie 1909 soseşte actul mitropolitului Ardealului, cu rezoluţia guvernului din 2 aprilie 1909, prin care se notifică următoarele: „Majestatea Sa Apostolică n-a aflat de bine a confirma alegerea de episcop, efeptuită în 21 septembrie 1908”.

În urma acestei decizii de neconfirmare a arhimandritului Filaret Musta, se întruneşte un nou sinod electoral în data de 29 iunie 1909. Candidaţi sunt cei doi doctori în teologie, protosinghelii Iuliu Olariu şi Traian Badescu. Guvernul maghiar de la Budapesta emite un act în 13 iunie 1909, nr. 3550, prin care hotărăşte următoarele: „Deoarece regele Ungariei nu a aflat bine să confirme alegerea de episcop efeptuită în sinodul eparhial electoral din data de 21 septembrie 1908 se convoacă din nou sinodul extraordinar al eparhiei Caransebeşului pentru alegerea de episcop, în data de 29 iunie 1909 a.c. la sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel la biserica Catedrală din Caransebeş”.

Acest sinod s-a deschis cu o declaraţie a arhimandritului Filaret Musta, care spunea: „Nici cea mai ideală organizaţie nu va corespunde şi nu corespunde scopului, dacă ea nu este respectată de membri respectivei organizaţiuni… Nimeni să nu caute a depăşi aceste margini căci se face vinovat înaintea lui Dumnezeu, înaintea fericiţilor noştri înaintaşi şi înaintea următorilor noştri. Cu atât mai mult se face acela care pune mâna de a clătina fundamentul pe care este întocmită clădirea noastră constituţională bisericească…” .

Şi de această dată, soarta i-a fost defavorabilă protosinghelului Iuliu Olariu, care nu a obţinut mai multe voturi decât contracandidatul său protosinghelul Traian Badescu, care era de partea naţionaliştilor, foarte puternici la acea vreme. Actul care s-a emis la data de 29 iunie 1909, după terminarea sinodului eparhial, stipula: „Protocolul sinodului extraordinar pentru cea de a doua alegere de episcop al Caransebeşului. Prezenţi: 57 deputaţi. Au votat pentru Iosif Traian Badescu, 32 deputaţi; pentru dr. Iosif Iuliu Olariu 22 de voturi. O bilă albă. Cei doi candidaţi nu au votat”.

După acest sinod eparhial s-a aşteptat din nou confirmarea noului episcop ales, protosinghelului Traian Badescu. Precum nu a fost întărită alegerea de episcop a arhimandritului Filaret Musta, tot aşa n-a urmat nici confirmarea alegerii protosinghelului Traian Badescu, deşi unii guvernamentali interveniseră ca alegerea acestuia din urmă să fie confirmată. Alţi guvernamentali s-au împotrivit şi au şi învins, căci la propunerea ministrului cultelor, împăratul Franz Iosef a refuzat confirmarea alegerii de episcop făcută cu sprijinul curentului naţional al românilor din eparhia Caransebeşului.

Neconfirmarea oficială a alegerii protosinghelului Traian Badescu pentru scaunul de episcop al Caransebeşului este anunţată de arhimandritul Filaret Musta: „nici de această dată regele nu s-a îndurat să confirme alegerea noului episcop, în persoana protosinghelului Traian Badescu”. Apoi arhimandritul Filaret Musta, care era şi vicar al episcopiei, convoacă al treilea sinod eparhial în data de 21 noiembrie, pentru alegerea unui alt episcop.

Cea de-a doua alegere pentru scaunul episcopal de la Caransebeş după moartea episcopului Popea a evidenţiat o rivalitate între Iosif Iuliu Olariu şi Iosif Badescu, rivalitate despre care contemporanii spuneau că era mai veche şi că a început odată cu promovarea lui Iosif Traian Badescu de către episcopul Popea. Situaţia de contracandidaţi la episcopat a tensionat şi mai mult relaţiile dintre cei doi. Prietenii lui Iosif Traian Badescu, care erau în mare parte naţionalişti, duceau o luptă acerbă cu adepţii guvernamentali. Badescu se orienta tot mai mult către naţionalişti şi era considerat un exponent al lor. Aceştia deţineau în acele timpuri majoritatea în consistoriul eparhial, dar şi în sinod. De partea cealaltă, Iosif Iuliu Olariu căuta să se apropie cât mai mult de guvernamentali pentru a forma polul opus.

Protosinghelul Iosif Traian Badescu voia să câştige cât mai mulţi alegători – aceştia fiind în mare parte naţionalişti – ca prin voinţa şi votul lor să forţeze mâna guvernului pentru a i se confirma alegerea. Pe de altă parte, protosinghelul Iosif Iuliu Olariu a avut o tactică exact opusă faţă de contracandidatul său, protosinghelul Traian Badescu. El a fost de părere că, dacă va deţine tot sprijinul din partea guvernamentalilor, acest lucru va avea o repercusiune favorabilă asupra alegerii din sinodul eparhial. Cu alte cuvinte, fiecare dintre cei doi, ambii buni români, a acţionat diplomatic, dar fiecare în felul său. Ambii aveau acelaşi ideal şi scop: să ajungă episcop al Caransebeşului. Dr. Traian Badescu credea că va ajunge episcop cu votul universal din sinodul care era favorabil curentului naţional, pe când dr. Iuliu Olariu îşi punea toată speranţa în guvern, crezând că acestuia îi stăteau la dispoziţie mijloace pentru a-şi impune voinţa.

Aurel Moacă, consilier eparhial, scria într-un articol pe care l-a publicat în Foaia Diecezană după moartea episcopului Iosif Badescu: „…ca unul care am stat cu aceşti doi bărbaţi distinşi ai eparhiei, în legături prieteneşti, şi cunosc în amănunt fazele luptei ce s-a dat cu îndârjire în jurul scaunului episcopesc al Caransebeşului, fie-mi permis să fac constatarea că ar fi un neadevăr, a afirma că toţi aderenţi dr. Iuliu Olariu au fost exclusivi guvernamentali. Cunoşteam aderenţi înfocaţi ai lui Olariu care erau naţionalişti înflăcăraţi, precum în acelaşi timp oameni de-ai lui Badescu care aveau legături cu guvernul”.

După cele două sinoade, în care s-au ales doi episcopi diferiţi, arhimandritul Filaret Musta şi protosinghelul Traian Badescu, dar care nu au fost confirmaţi, bănăţenii îşi îndreaptă din nou privirile spre Ardeal pentru a alege un episcop care să le urmeze episcopilor Ioan Popasu şi Nicolae Popea. În acest sens se hotărăşte aducerea lui Miron Cristea în eparhia Caransebeşului pentru a candida la scaunul arhieresc, avându-l contracandidat pe protosinghelul Iosif Iuliu Olariu. În data de 21 noiembrie are loc sinodul extraordinar pentru alegerea episcopului de Caransebeş, acesta fiind prezidat de venerabilul protopop al Mehadiei, Mihai Popovici. Şi de această dată protosinghelul Iosif Iuliu Olariu este învins la voturi de contracandidatul său Miron Cristea, acesta având cu şapte voturi mai mult decât el.

În actul emis în urma acestui sinod extraordinar se nota: „Protocolul sinodului extraordinar pentru cea de a treia alegere de episcop la Caransebeş. Prezenţi: 58 deputaţi. Au votat pentru dr. Miron Cristea, 31 deputaţi. Pentru protosinghelul Iosif Iuliu Olariu 24 deputaţi. Trei bile albe. Se declară ales protosinghelul Miron Cristea”. După acest sinod guvernul maghiar de la Budapesta confirmă alegerea noului episcop dr. Elie Miron Cristea. La sfârşitul sinodului arhimandritul Filaret Musta declara: „Acesta este primul caz în Biserica noastră când votul sinodului eparhial dat pe lângă asistenţa Sfântului Duh în două rânduri după olaltă a fost înfrânt…”. Dr. Elie Miron Cristea este confirmat ca episcop al Caransebeşului de către arhiducele Francisc Ferdinand, la intervenţia prietenului său I.C. Brătianu, prin regele Carol I. Această confirmare este dată prin actul cu nr. 41502 din 29 aprilie 1910.

Cele trei candidaturi la scaunul de episcop i-au fost nefaste protosinghelului Iosif Iuliu Olariu, nefiind ales cu majoritate de voturi în cadrul nici unuia dintre cele trei sinoade. Acest lucru însă nu l-a împiedicat pe protosinghelul Iosif Iuliu Olariu să-şi continue activitatea ca profesor şi director în cadrul Institutului Teologic din Caransebeş.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 9 martie 2010 • Vizualizări: 1480