Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Trei manuscrise liturgice româneşti din sec. XVII-XVIII
Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului deţine un bogat fond de manuscrise româneşti. între care un loc important îl ocupă cele liturgice. Aceste manuscrise au fost achiziţionate de la bisericile parohiale sau mănăstirile din Ardeal, cele mai vechi datând din secolul al XVII-lea.
Oameni talentaţi, cu o uimitoare răbdare, au copiat cărţi liturgice în întregime sau numai părţi din ele, grupându-le apoi în miscelanee. Autorii acestor adevărate opere de artă sunt copiştii autohtoni, preoţi, călugări, dieci (cântăreţi bisericeşti) etc.

Bogăţia de manuscrise liturgice, care au circulat alături de cărţile tipărite în secolele trecute, se explică atât prin existenţa unui număr mic de tipărituri, la un preţ foarte ridicat, cât şi prin scăderea continuă a celor care mai ştiau limba slavonă (vezi: G. Ştrempel, Copişti de manuscrise până la 1800, Bucureşti, 1959, p. XI). Aceste manuscrise au contribuit la înlocuirea treptată a limbii slavone în cult, prin limba vorbita. Astăzi ele fac parte din patrimoniul naţional. Pentru uşurarea prezentării manuscriselor vom folosi următoarele prescurtări: Mss. – manuscris; f. – filă; v. – verso.

I. Mss. 18. LITURGHIER-MOLITVELNIC

Este scris în semiuncială literară, pe hârtie, format 203 X 147 mm, 14 rânduri pe pagină, cu cerneală neagră, iar titlurile, iniţialele şi îndrumările de tipic sunt scrise cu cerneală roşie. Pe fila 80 este desenat un frontispiciu. Manuscrisul este legat ulterior în piele şi lemn, cuprinzând 179 de file, nenumerotate. Lipsesc file de la începutul manuscrisului, din corpul lui şi de la sfârşit. Limba este populară veche, cu multe slavonisme.

Copistul manuscrisului, Alexandru Dumitraşcovici din Belgradiul sau Alexandru Belgrădeanul, cum se semnează pe fila 41, şi-a încheiat lucrarea în 9 aprilie 1675, într-o localitate care nu poate fi cunoscută cu precizie, din cauză că cerneala a ars pe alocuri fila cu însemnarea finală. Manuscrisul a fost scris «din porunca şi cu cheltuiala preotului Ilie din Ţara Crişului, care a fost considerat până acum a fi el copistul. Iată însemnarea copistului, făcută pe ultima filă (f. 179):

«Cu voia Părintelui şi cu agiutoriul Fiului şi săvârşitul D(u)hului Svnt cu porunca şi cu toată cheltuiala (t)em(ă)toriului de D(u)mnezău pre(z)viter Ilie din Ţara Crişului s-au scris această carte ce într(-)însa iaste dumnezeiasca Liturghie a S(fîntului) Io(an) Zlatoust (Gură de Aur) şi maslo os(fe)ştenie (Sfântul Maslu) şi mala vod os(fe)ştenie (Sfinţirea cea mică a apei) ce se începe din luna lui avgust din ziua dintâi şi cinul ispovedaniei (rânduiala spovedaniei) şi s-a scris în ţ(a)ra şi în sat Mihăileni (?) precum iaste şi mai sus pomană în… s(-)au scris de robul lui Dumnezeu Alexandru Dumitraşcovici din Belgr(a)diul Unguresc, în m(ese)ţa april d(e)ni 9 văle(t) 1675». Manuscrisul are următorul cuprins :

a. Rugăciunile înainte de Sfânta Liturghie. Proscomidia, f. 1–12.
b. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, f. 12–56 v. Aceste rânduieli nu se deosebesc de cele existente azi, alternând numai ecteniile în limba română cu cele în slavonă.
c. Sfinţirea cea mică a apei, f. 57–79 v. Lipseşte fila de început a acestei rânduieli (între ff. 56 şi 57). La sfârşit, această rânduială are în plus cinci stihiri care amintesc de Jertfa Mântuitorului de pe cruce.
d. Slujba Sfântului Maslu, f. 80–152 v. Această rânduială se deosebeşte mult de cea actuală având 14 Evanghelii. Pentru fiecare din cele şapte pericope evanghelice (din care numai trei sunt în rânduiala de azi) este rânduită în plus câte o pericopă numită «muiereasca», care se citea când bolnavul era o femeie. Pericopele a 5-a, a 6-a şi a 7-a ale Apostolului sunt altele decât cele din rânduiala de azi. Înaintea primului apostol se cânta trisaghionul baptismal: «Câţi în Hristos v-aţi botezat…».

Iată cum sunt rânduite aceste pericope:

1. – Primul Apostol – Iacob V, 10–16 (cel obişnuit).
– Evanghelia – Ioan V, 1–15 (Vindecarea slăbănogului la Vitezda).
– «Muiereasca» – Matei X, 1–8 (Trimiterea Apostolilor în misiune de probă).
– Evanghelia a 3-a din rânduiala de azi.
– Molitva este prescurtată.

2. Al doilea Apostol – Rom. XV, 1–7 (cel obişnuit).
– Evanghelia – Luca XIX, 1–10 (cea obişnuită).
– «Muiereasca» – Marcu VI, 7–13 (Trimiterea Apostolilor în misiune de probă).
– Molitva este aceeaşi.

3. – Al treilea Apostol – 1 Cor. XII, 27–31; XIII, 1–9 (obişnuit).
– Evanghelia – Matei (a 34-a din listă. Mss. nu cuprinde nici o listă cu Evanghelii).
– Muiereasca – Luca IX, 1–6 (Trimiterea Apostolilor în misiune de probă).
– Molitva obişnuită.

4. Al patrulea Apostol – II Cor. VI, 16–18 ; VII, 1 (cel obişnuit).
– Evanghelia – Marcu (a 23-a din listă). .
– «Muiereasca» – Matei IX, 18–26 (Vindecarea femeii bolnave de 12 ani).
– Molitva obişnuită.

5. Al cincilea Apostol – Gal. II, 16–20 (altul decât cel obişnuit).
– Evanghelia – Ioan XIV, 28–31 ; XV, 1–7 (Viţa cea adevărată).
– «Muiereasca» – Marcu V, 23–34 (Vindecarea femeii bolnave).
– Molitva obişnuită.

6. Al şaselea Apostol – Col III, 12–16 (altul decât cel obişnuit).
– Evanghelia – Luca VII, 36–50. (Ungerea Mântuitorului cu mir în casa fariseului).
– «Muiereasca» – Luca VIII, ,41–56 (Vindecarea femeii bolnave).
– Molitva obişnuită.

7. Al şaptelea Apostol – Efes. VI, 11–17 (Armele Duhului).
– Evanghelia – Matei VI, 14–21 (Iertarea greşelilor aproapelui, despre post şi comorile veşnice).
– «Muiereasca» – Matei VIII, 14–23 (Vindecarea soacrei Sf. Ap. Petru – Evanghelia a 4-a din rânduiala de azi).
– Molitva obişnuită şi rugăciunea : «Părinte sfinte…».

e. Rânduiala Spovedaniei, f. 153–179. Este mult mai dezvoltată decât rânduiala de azi, multele molitve de dezlegare alternând cu psalmi. Această rânduială are Apostol (I Tim. I, 15–17 – Hristos s-a întrupat pentru mântuirea celor păcătoşi) şi Evanghelie (Matei IX, 9–13 – Chemarea lui Matei Vameşul). Formula de dezlegare este foarte scurtă: «Fiule, ierte-te Hristos, Dumnezeu nevăzut şi eu încă te iert». La sfârşitul rânduielii se dau bogate îndrumări pentru duhovnici.

Prima filă a manuscrisului ne oferă informaţii privind modul în care erau rânduite Sfântul Agneţ şi miridele pe sfântul disc. Este desenat sfântul disc, având în mijloc Sfântul Agneţ, iar în dreapta lui, în partea de sus, mirida Maicii Domnului (Panaghia). Sub Panaghie sunt rânduite miridele pentru cele 9 cete de sfinţi. Pe verso se găsesc două însemnări privind circulaţia manuscrisului. Prima este scrisă cu litere cirilice şi datează din anul 1650: «Acesta moli(t)velnic iaste a lui Simion Androne din sat Sebeş anu(l) 185(0) de la naşterea lui + (Hristos)». Autorul celei de a doua însemnări a tras câte o linie orizontală peste prima, consemnând cu litere latine: «Ace(a)stă carte a fostu a nepotului preotul(ui) Lazar din Sebeşu din care a servitu în biserica… (acum) pre la anul 167(5), acum a unităţilor cu catolici, Sebeşiu în 1851 prin Nicolae strănepotulu acelui preot». Este neîndoielnic faptul că acest manuscris a avut ca sursă un manuscris slavon.

II. Mss. 19. MISCELANEU

Este scris de trei copişti, pe hârtie, 197 X 150 mm. A fost legat ulterior în piele şi lemn. Are în prezent 199 de file, nenumerotate. Pe filele 1, 16, 61, 150 şi 174 sunt desenate frontispicii colorate, iar pe filele 174 şi 199 flori şi iniţiale înflorate.

Manuscrisul are următorul cuprins:

Partea I-a :
1. Octoih mic, f. 1–121.
2. Slujba Sfintelor Patimi, f. 121–149.

Partea a II-a :
3. Slujba Sfântului Maslu, f. 150–173.

Partea a III-a:
4. Slujba Sfintei Liturghii (Proscomidia şi Liturghia până la prefacere), f. 174–199.

Prima parte este scrisă de Popa Mihai, în anul 1647, cu cerneală neagră şi roşie, imitând literele de tipar, 17–18 rânduri pe pagină. La sfârşitul stihirilor glasului al II-lea, copistul a desenat o mână cu flori şi s-a semnat (f. 29 v), iar pe ultima filă scrisă de el, a consemnat: «Ispita peru (încercat peniţa) Popa Mihai, nov. let 1647». Partea a II-a (f. 150–173) este scrisă de Lazăr diacul, în anul 1683, cu litere mărunte, în cerneală neagră şi roşie, 18 rânduri pe pagină. Pe ultima filă a rânduielii Sfântului Maslu, copistul a notat: «Această carte ce (se) cheamă Sfântul Maslu o am scris eu diiac(ul) Lazăr ot Brad, domneavoastră preoţi şi diaconi cetiţi, îndereptaţi şi ertati că n(-)au scris înger ce mai păcătos rob v(l)et H(ri)s(tos) 1683, m(ese)ţ sept(embrie) 23 zile».

Partea a III-a este scrisă de alt copist, al cărui nume nu-l cunoaştem, lipsind sfârşitul rânduielii Sfintei Liturghii, unde probabil copistul era semnat. După scris şi limbă se aseamănă cu partea a II-a, datând din aceeaşi perioadă. Autorul părţii a II-a, Lazăr diacul, se semnează pe filele primei părţi (f. 98 v; 149 v), consemnând data de 12 martie 1675, anterioară scrierii părţii a II-a. Deci, el deţinea atunci, manuscrisul lui Popa Mihai, adăugând acestuia, în 1683, manuscrisul său şi probabil, atunci sau mai târziu, şi partea a III-a.

III. Mss. 37. MOLITVELNIC

Manuscrisul cuprinde două texte principale şi diferite adăugiri ulterioare pe filele libere (337 v – 338 ; 352 v – 353 ; 358) sau la sfârşitul acestuia (f. 353–354), având 359 de file, 337 numerotate cu litere, iar restul nenumerotate. Legătura din piele şi lemn are pe prima copertă imprimat semnul crucii, întors, ceea ce denotă că aceasta a aparţinut altui manuscris, probabil unui liturghier, din care a rămas o filă (prima a acestui mss.), cuprinzând începutul Liturghiei Sf. Vasile cel Mare.

Textul este scris pe hârtie, 125 X 150, cu cerneală neagră şi roşie, imitând literele de tipar, 17 rânduri pe pagină, fiind înconjurat de chenar şi împodobit cu frumoase frontispicii (fila de titlu, filele : 29, 31, 32, 35, 36, 40, 56, 62, 76, 79 v, 90, 132, 142 V, 168, 191, 230, 285 v, 305 v, 309). Limba : populară veche cu slavonisme.

Prima parte este opera diacului Vasilie Muste din Corniani (Baia Mare), încheiată în 11 mai 1716, după cum notează copistul la sfârşit, după «Cuvânt câtre cititori» (f. 337): «Scris-am această carte anume molitv(el)nic cu Vasilie feciorul lui Muste Ionuţ din Corniani, anume cel mai mic şi s(la)b spăsiţi la Hristos. Amin. Rob B(o)jii (Domnului) 1716 meseţ maiu în 11 zile când s-au săvârşit. Amin».

Partea a doua aparţine altui copist, fiind scrisă în anul 1747 conform notei de pe fila 348 v: «Ani(i) D(o)mnului de la zidirea lumii 7255, de la H(ri)s(tos) 1747 m(e)s(e)ta dechembrie 3 zile, pror(o)cul Sofronie».

Manuscrisul are următorul cuprins :

1. O filă din Liturghia Sf. Vasile cel Mare
2. Fila de titlu a evhologhionului
3. Molitvă f. 1–6
4. Rânduiala Sf. Botez
5. Spălarea pruncului a 8-a zi f. 29–31
6. Botezul de necesitate f. 31–32
7. Molitva la 40 de zile f. 32–36
8. Logodna f. 36–46
9. Rânduiala Cununiei f. 40–55v
10. A doua cununie f. 56–62
11. Rânduiala Spovedaniei f. 62–75v
12. Împărtăşania grabnică f. 76–79v
13. Canon la ieşirea sufletului f. 79–90
14. Înmormântarea mirenilor f. 90–132
15. Înmormântarea pruncilor f. 132–142
16. Înmormântarea la Sfintele Paşti f. 142v–154
17. Rânduiala parastasului f. 154v–168
18. Sfeştania mare f. 168–190v
19. Sfeştania mică f. 191–220v
20. Sfinţirea apei pe scurt f. 220v–225
21. Rânduiala binecuvântării casei noi f. 225v–229
22. Sfântul Maslu f. 230–285
23. Vecernia de la Rusalii f. 285v–305
24. Rânduiala Panaghiei f. 305v–309
25. Rugăciuni la diferite trebuinţe. f. 309 –337

Partea a doua:

26. Cântare funebră (adaos ulterior) f. 337v–338
27. Cazanie la morţi f. 339–343v
28. Cazanie la înmormântarea pruncilor f. 343v–348v
29. Iertăciunile la oameni morţi
30. Evanghelia Paştilor (adaos ulterior) f. 352v–353
31. Fragment din Evanghelia lui Lazăr f. 353v
32. Evanghelia lui Lazăr (alt scris) f. 354
33. Cele 10 porunci (alt scris) f. 358 şi coperta

Rânduiala Tainelor şi a Ierurgiilor din manuscris nu corespunde cu cea de azi, apărând şi aici deosebiri şi adaosuri, care schimbă uneori întreaga rânduială a slujbei. La cununie se rosteşte altă formulă pentru punerea cununilor, înmormântarea mirenilor are alt canon, iar Maslul are tot 14 evanghelii, la fel ca manuscrisul 18.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial
Sursă tipărită: „Studii Teologice”, XXXVIII (1986), nr. 1, p. 119–122.

Articol postat de: Darius Herea • Data: 29 iulie 2010 • Vizualizări: 1759