Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt
Meditație a Părintelui Ion Petrică cu privire la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt
Într-una din cărţile noastre de învăţătură creştină se menţiona că finalul celor cinci acte de mântuire săvârşite de către Dumnezeu pentru omenire îl reprezintă Pogorârea Duhului Sfânt.

Ce este cu acest Duh Sfânt? O întrebare care merită să i se dea un răspuns precis, deoarece, în lumea contem-porană, asistăm la foarte multe definiţii date Duhului Sfânt, Celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi. Întotdeauna explozia definiţiilor date unor lucruri, unor fenomene, unor fiinţe etc. nu a ajutat omenirea, pentru că s-a creat multă confuzie. În ceea ce priveşte Persoana Duhului Sfânt, confuzia cu privire la Aceasta este dată de neînţelegerile pe care le pot defini astfel: sincretism religios. Îmbinările religioase nasc cel mai adesea marile confuzii în rândul oamenilor. Mai nou, religiile orientale adoptate de cetăţenii ale căror ţări sunt creştine încearcă să-l identifice pe Duhul Sfânt cu anumite energii proprii acelor concepte religioase orientale, spre exemplu în yoga etc.

Prin descoperirile dumnezeieşti noi ştim de lucrarea Duhului Sfânt. Noi ştim şi experimentăm pe Duhul Sfânt în Biserică, atât cât ne este nouă personal accesibil. Unii ajung la stări duhovniceşti mai înalte, alţii rămân la trepte inferioare ale urcuşului spiritual, dar Dumnezeu în Duhul Său Sfânt se face prezent în viaţa oamenilor chiar şi într-o astfel de lume bulversată. Dumnezeu este iubire, iar această iubire o primim prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine (Trupul şi Sângele lui Hristos din Sfânta Liturghie) ale lui Hristos. În creştinism este binecunoscut îndemnul Sf. Serafim de Sarov, dat pe la mijlocul sec. al XIX- lea: scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt. Explicaţia acestui îndemn al părintelui este profundă, cititorului îi este dat să înţeleagă dobândirea Duhului Sfânt ca fiind o „transpiraţie” continuă pentru viaţa în Dumnezeu.

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt să aducă lumină în două probleme:

1. Duhul Sfânt este Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeul nostru şi nu energie simplă a unor religii orientale;
2. Creştinismul este sec fără o luptă cât de cât dusă pentru dobândirea trăirii prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Mergând la esenţa obiectivă a lucrurilor, ne vom feri de confuzia rătăcitoare.


Sursă tipărită: Preot Ion Petrică, Meditații pentru contemporani, Ediţia a II-a revizuită, Editura Nepsis, Timișoara, 2010.

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 3 iunie 2011 • Vizualizări: 1333