Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Postul cel Mare, calea către Înviere
Meditație asupra naturii și rostului postului
Mântuitorul Iisus Hristos spune la un moment dat în Evanghelie, după ce vindecă un demonizat, că acest neam de demoni nu poate fi scos din om decât cu rugăciune şi cu post. Am avut mereu posibilitatea să aud fel de fel de interpretări sau de definiţii ale postului. Odată cu începutul unei perioade mari de post din cursul anului bisericesc, televizoarele, revistele, oamenii asociază postul cu reţetele de mâncare fără carne, brânză, ouă, lapte etc. De asemenea, ceea ce m-a surprins neplăcut a fost momentul în care, la începutul unei perioade de post, la unul din programele de la televizor, era prezentată o mănăstire în care călugăriţa care era de rând la bucătărie prezenta mâncarea pe care a făcut-o pentru acea zi. Reţete peste reţete, perioadă bună de cură pentru a putea slăbi, pentru dezintoxicarea organismului, pentru reducerea colesterolului. Oare acesta să fie postul?

Postul, prin excelenţă, are o legătură cu viaţa spirituală. El, asociat cu rugăciunea, duce pe om la realizarea unirii cu Dumnezeu. Şi postul, şi rugă-ciunea, şi chiar celelalte nevoinţe creşti-ne reprezintă calea care duce către do-bândirea Duhului Sfânt, ţelul creştinului care vrea să trăiască în sfinţenie. În creştinism, atingerea mântuirii, dobândi-rea acesteia este indispensabil legată de modul în care ne mărturisim crezul nostru, adică de felul în care experimentăm bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Postul înseamnă şi mâncare mai puţină, astfel încât să nu dăm frâu trupului spre împreunarea cu plăcerile vieţii. În societatea noastră, postul este legat de risipirea întregii făţărnicii existente în noi. Banul public, afacerile murdare, câştigurile din „comisioane”, casele ridicate pe banii statului şi toată mizeria unei economii subterane n-au legătură cu postul. Eşti postitor atunci când, nu numai că mănânci cartofi, ci îţi transfigurezi şi propria viaţă. Aşadar, să înţelegem că postul este înnoire. La Paşti nu se ajunge cu adevărat decât într-o stare de înnoire. Paştele este o trecere de la ceea ce este vechi la ceea ce este nou. Deci, prin post, ne înnoim de Paşti.


Sursă tipărită: Preot Ion Petrică, Meditații pentru contemporani, Ediţia a II-a revizuită, Editura Nepsis, Timișoara, 2010.

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 27 aprilie 2011 • Vizualizări: 1064