Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Divinitatea şi umanitatea lui Hristos - o neînţelegere a lumii actuale?
Meditație asupra înțelegerii contemporane a divinității și umanității lui Iisus Hristos
Am ales această temă din dorinţa de a aduce lumină în ceea ce priveşte persoana a doua a Sfintei Treimi, adică Persoana Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Mai nou, există un mod – zic eu – superficial de a trata persoana lui Iisus Hristos. Se compun studii, se scriu articole, se fac referate, emisiuni tv., se „montează” dialoguri pe seama persoanei lui Iisus Hristos, urmărindu-se doar aspectul uman şi nu cel divino-uman al vieţii Sale. Înţeleg că lumea contemporană se depărtează din ce în ce mai mult de presupusul „clasicism” al religiei. Dar definirea lui Hristos nu se face doar din punct de vedere istoric, poate dându-i o importanţă mai mare datorită influenţei Sale asupra omenirii de-a lungul veacurilor şi nimic mai mult. Mai pe înţeles, noi despre Hristos nu putem discuta vorbind doar despre omul Hristos şi nu despre Dumnezeu-Omul Hristos. Hristos transcende – prin divino-umanitatea Sa – atât pe cunoscuţii oameni religioşi ca Buda, Mahomed, cât şi pe cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă, regi, personalităţi politice care au adus o contribuţie meritorie sau mai puţin meritorie asupra lumii. Chiar dacă sunt de părerea lui Andrei Pleşu care spunea: „cred sincer că tradiţia trebuie neîncetat retrăită, regândită, adaptată la oameni şi la vremuri, fără acomodări oportune, dar fără crispări dogmatice şi inflexibilităţi juridice”, adică cred într-o reaşezare şi nu într-o reformulare a dogmelor Bisericii, totuşi nu putem trece la extrema în care pe Hristos îl privim doar din prisma umanului, deoarece divinitatea Sa pare a fi mai degrabă o ficţiune şi nu un crez. Aici apare tristeţea: cei ce vorbesc despre Hristos o fac necunoscând învăţătura despre Fiul lui Dumnezeu. Pentru mileniul al III-lea, divinitatea, minunea au rămas ancorate undeva în Evul Mediu, Ev în care oamenii de atunci „instalaţi fiind de către preoţi” cu soft-ul religiozităţii credeau în ele şi trăiau prin ele. Oare noi, oamenii mileniului al III-lea, nu mai putem pătrunde dincolo de această lume a digitalelor, a superstarurilor, a vedetelor tv., a super tehnologiilor mecanizate?

Pe seama lui Hristos am purtat numeroase discuţii. Cei ce nu sunt întru totul apropiaţi Bisericii au avut şi păreri contrare în ceea ce-L priveşte pe Mântuitorul Iisus Hristos. Recentul „Cod al lui Da Vinci” a „lovit” în minţile oscilatoare ale oamenilor născând tot felul de idei năstruşnice cu privire la Hristos şi la creştinism. La toate aceste presupuneri este bine să vin şi să arăt adevărata identitate a lui Hristos, potrivit definirii şi definitivării făcute de sfinţii părinţi ai Bisericii.
Lexicul limbii române cuprinde un cuvânt pe care eu întotdeauna îl folosesc atunci când vreau să pătrund în relaţia cu Dumnezeu, relaţie la care vreau să ajung folosindu-mă – din păcate – de „mâna raţiunii” şi nu de „degetul credinţei”. Dumnezeu este incomprehensibil, adică de neînţeles. „Apucarea” lui Dumnezeu cu „mâna raţiunii” se face într-un mod cu totul mărginit. Ininteligibilitatea lui Dumnezeu este dată de faptul că nu putem avea o relaţie cu El în felul de manifestare sau de activitate pământească. Cu toate acestea nici nu putem spune că El este mai presus de fiinţă, fiindcă „situează experienţa mistică dincolo sau deasupra a ceea ce se percepe prin simţuri ori se concepe mental”. Aşadar, Dumnezeu este o fiinţă care nu poate fi înţeleasă cu mintea, doar ancoraţi în credinţă ne putem ataşa de adâncul dumnezeirii. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este o fiinţă cu două naturi: umană şi divină. Deci El este „divin şi uman, în timp şi în veşnicie, de înţeles şi de neînţeles, de atins şi de neatins, văzut şi nevăzut”. Cum se poate explica logic: văzut şi nevăzut, înţeles şi de neînţeles? Jocul acesta de cuvinte reprezintă singurul mod de a-L prezenta pe Hristos ca singura Persoană în care se găsesc două naturi, cea divină şi cea umană, şi în care primează natura divină.

În concluzie, trebuie să ne infor-măm corect asupra unui lucru spre a pu-tea percepe exact cele discutate. Despre Hristos nu se poate discuta ca despre un simplu om. Adevărul despre Fiul lui Dumnezeu este cel mărturisit de către Biserică. Ne angajăm în discuţii polemice, dar trebuie să cunoaştem corect, nu eronat subiectul pus spre dezbatere.

Toate aceste probleme ivite cu privire la Persoana lui Hristos sunt datorate în mare parte dorinţei oamenilor de a-L materializa pe Dumnezeu. Coborârea lui Dumnezeu în timp s-a făcut şi se face prin intermediul slujbelor din Biserică, dar El rămâne şi atemporal.

Hristos depăşeşte orice înţelege-re…, să-L cuprindem prin şi în credinţă, nu după dorinţele noastre raţionale.


Sursă tipărită: Preot Ion Petrică, Meditații pentru contemporani, Ediţia a II-a revizuită, Editura Nepsis, Timișoara, 2010.

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 9 mai 2011 • Vizualizări: 1641