Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Crucea
Poezie creştină
Noi suntem cei ce doar strigă la Cer,
Doar strigăm, ce-am putea noi face?
Încătuşată strâns între lanţuri de fier
Undeva, prăfuită, Speranţa noastră zace.

Noi suntem cei născuţi pentru durere
Oglinda unei lumi prostituate,
Cu viaţa pusă între ghilimele
Vrem să plecăm de aici, cât mai departe.

Noi suntem cei ce caută răspuns,
„De ce”-ul nostru străpunge infinitul,
Misterul care pare azi, de nepătruns,
Îl vom cunoaşte, odată cu Sfârşitul.

Noi aşteptăm Lumina ce nu moare,
Noi suntem cei născuţi pe lângă Soartă,
Iar viaţa noastră, un trist Apus de Soare
Nici nu se naşte, căci deja e moartă.

Oricâte „daruri” primi-vom de la lume,
Adevăratul Dar e Crucea asta grea,
Rămâne-vom „aici” nişte banale nume,
Dar poate-n Cer, primi-vom altceva.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Distribuire in conditii identice

Articol postat de: Alin-Vasile Câmpean • Data: 12 mai 2010 • Vizualizări: 846