Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Omilie asupra căsătoriei
Fragment dintr-o omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur despre căsătorie, text ce a rămas actual chiar și după 1600 de ani de la scrierea sa
Un mare intelept, insiruind cele mai de seama binecuvantari, a pomenit-o si pe aceasta: "barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul."(Sir. 25,2). Altundeva intareste ca: "Prietenul si tovarasul la vreme se intalnesc, si mai mult decat amandoi, femeia cu barbatul." (Sir. 40.25). In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat (Gen. 1,27) si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti sunteti una in Hristos Iisus (Gal. 3.22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. Cand fericitul David il jeluia pe Ionatan, care era un suflet cu el, cu ce a asemuit el maretia iubirii lor? "Iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca."(II Regi 1,26). Puterea acestei iubiri este cu adevarat mai mare decat orice pasiune. Unele doriri pot fi puternice, dar aceasta singura nu cade niciodata. Aceasta dragoste (eros) este adanc sadita in fiinta noastra. Neobservata de noi, ea face ca trupurile barbatilor si ale femeilor sa se atraga, pentru ca dintru inceput femeia a fost din barbat, si din femeie si barbat, alti barbati si femei s-au nascut. Vedeti acum cat de adanca este aceasta unire si cum Dumnezeu a creat-o in chip divin dintr-o singura fire? I-a ingaduit lui Adam sa se casatoreasca cu Eva, care ii era mai mult decat sora sau fiica, era sange din sangele lui! Dumnezeu a facut ca intreaga omenire sa-si aiba obarsia intru aceasta. Pe de o parte, Dumnezeu nu a facut femeia separat de barbat, pentru ca acesta ar fi considerat-o cu totul osebita fata de el. Nici nu a lasat femeia sa dea nastere de prunci fara de barbat. Daca ar sta asa lucrurile, ea si-ar fi indeajuns siesi. In loc de acestea, precum ramurile unui copac pornesc din acelasi trunchi, El l-a facut pe unul-Adam sa fie obarsia intregii omeniri, impreuna barbat si femeie, si a facut cu putinta ca barbatii si femeile sa-si fie suficienti lorusi. Mai tarziu, a oprit pe barbati sa se casatoreasca cu surorile sau fiicele lor, pentru ca iubirea noastra sa nu se margineasca la madularele familiei, si sa fie luata restului omenirii. Toate acestea sunt cuprinse in cuvintele lui Hristos: "El i-a facut de la inceput barbat si femeie."(Mat. 19,4).

Dragostea dintre barbat si femeie este puterea care tine societatea laolalta. Barbatii vor ridica armele si chiar isi vor jertfi viata pentru acesta iubire. Sf. Pavel nu ar fi intarit acest subiect fara o pricina temeinica; de ce ar mai fi spus Femei, fiti supuse barbatilor vostri, ca Domnului? Pentru ca atunci cand domneste intelegerea, copiii cresc bine, gospodaria este bine intretinuta, iar vecinii, prietenii si rudele lauda rezultatul. Si astfel, si familia si societatea dobandesc mari foloase. Iar cand nu exista intelegere, totul devine confuz si valorile se rastoarna. Cand este pace intre capeteniile unei ostiri, totul se desfasoara in oranduiala, dar cand nu e, toate sunt in neoranduiala. La fel este si aici. De dragul intelegerii, atunci, a spus: Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului.

Sa presupunem, atunci, ca barbatului ii este a ocupa locul capului, si femeii cel al trupului, si sa ascultam ce inseamna “capetenie”: caci barbatul este capul femeii, precum si Hristos este capul Bisericii, Trupul Sau, al carui Mantuitor este. Astfel precum Biserica se supune lui Hristos, si femeile sa se supuna barbatilor lor in toate. Observati ca imediat dupa ce zice ca barbatul este capul femeii, precum Hristos este capul Bisericii, spune de indata ca Biserica este Trupul Sau, si El insusi Mantuitorul ei. Este capul, cel ce tine bunastarea trupului. In celelalte sale epistole, Pavel deja a asternut temelia dragostei intre soti, si a incredintat barbatul si femeia sa locului lor cuvenit: barbatului, cel de conducator si sprijinitor, si femeii, cel de supunere. Astfel precum Biserica se supune lui Hristos – si Biserica, aduceti-va aminte, consta atat din barbati cat si din femei – femeile sa se supuna intru toate barbatilor lor, ca lui Dumnezeu.

Ati auzit ce importanta are ascultarea; l-ati laudat si v-ati minunat de Pavel cum ne uneste vietile, asa cum ne-am astepta de la un om minunat si duhovnicesc. Si bine ati facut. Dar acum ascultati-l ce mai cere de la voi; nu si-a incheiat pilda. "Barbatilor, graieste el, iubiti pe femeile voastre precum si Hristos a iubit Biserica." Ati vazut de cata ascultare este nevoie; acum ascultati cata iubire este trebuincioasa. Vrei ca femeia sa-ti fie supusa, asa cum Biserica ii este lui Hristos? Atunci ia-ti raspunderea unei asemenea purtari de grija pentru ea, asemenea celei a lui Hristos pentru Biserica. Si chiar daca va fi candva trebuinta sa-ti dai viata pentru ea, da, chiar daca va trebui sa treci prin orice fel de suferinta, sa nu dai inapoi. Chiar de vei indura toate acestea, nu vei fi facut nimic ca sa fii pe potriva a ceea ce a facut Hristos. Tu te jertfesti pentru cineva cu care esti deja unit, dar El S-a daruit cuiva care I-a intors spatele si care Il ura. Apoi, la fel cum El a cinstit-o [Biserica] asezand la picioarele Sale pe cea care I-a intors spatele, care L-a urat, respins, dispretuit, savarsind aceasta nu prin amenintari, sau violenta, sau ingrozire, fara nimic din toate acestea, ci prin dragostea Sa neistovita; astfel deci trebuie sa te porti cu sotia ta. Chiar daca o vezi ca nu te apreciaza, ca te dispretuieste si te batjocoreste, tot vei putea sa o supui, prin afectiunea, blandetea, si marea ta grija pentru ea. Nu este influenta mai puternica decat legatura dragostei, mai ales cea dintre barbat si femeie. O sluga poate fi invatata sa se supuna prin teama; dar chiar si ea, provocata prea tare, isi va cauta in curand libertatea. Dar tovarasa de viata a cuiva, maica copiilor sai, izvorul bucuriilor sale, nu trebuie niciodata inlantuita cu frica si amenintari, ci cu dragoste si rabdare. Ce fel de casnicie poate fi aceea in care femeia se teme de barbatul sau? Ce fel de multumire ar putea avea barbatul insusi, daca traieste cu femeia sa ca si cum i-ar fi roaba, si nu ca si cu o femeie, dupa propria ei voie? Sufera orice de dragul ei, dar nu o dispretui nicicand, caci Hristos nu a facut niciodata aceasta fata de Biserica. [...]

Pavel a infatisat intocmai barbatului si femeii care este purtarea cuvenita amandurora: ea ar trebui sa i se plece pentru ca este capul, iar el sa o iubeasca ca pe trupul sau. Dar cum poate fi implinita aceasta purtare? Trebuie sa fie limpede aceasta; acum va voi spune cum. Se va implini daca ne indepartam de arginti, daca ne nevoim mai mult decat orice pentru virtute, daca pastram in fata ochilor nostri frica lui Dumnezeu. Ceea ce Pavel ii povatuieste pe slujitori in capitolul urmator ni se potriveste si noua la fel de bine, ...stiind ca pentru orice bine pe care il indeplineste omul va primi rasplata de la Domnul. (Efes. 6,8). Iubeste-o nu atat pentru ea, ci pentru Hristos. De aceasta Apostolul spune, fiti supuse... ca Domnului. Savarsiti toate de dragul lui Dumnezeu, in duhul ascultarii de El. Aceste cuvinte ar trebui sa fie indeajuns pentru a ne convinge sa evitam certurile si neintelegerile. Nici un barbat nu ar trebui sa creada vreunei invinuiri din partea altcuiva, catre femeia sa, si invers; nici femeia nu trebuie sa urmareasca in chip exagerat plecarile si venirile barbatului sau, daca el s-a dovedit intotdeauna deasupra oricarei neincrederi. Si daca iti inchini ziua lucrului si prietenilor, si seara femeii; dar ea tot nu este multumita, ci este geloasa dupa mai mult din timpul tau? Nu te necaji de plangerile ei; ea te iubeste, nu se poarta necugetat - mustrarile vin din afectiunea adanca pe care ti-o poarta, si din teama. Da, ii este teama ca ii va fi furat patul conjugal, ca altcineva o va lipsi de cea mai mare binecuvantare, ca altcineva i-l va lua pe cel ce ii este cap.

O femeie nu ar trebui sa-si cicaleasca niciodata barbatul: "Esti las si lenes si iti lipseste ambitia! Priveste la rudele si vecinii nostri; au bani din belsug. Sotiile lor au mult mai mult decat mine." Nu lasati pe nici o femeie sa graiasca unele ca acestea; ea este trupul barbatului ei, si nu este pentru ea sa-i porunceasca capului, ci sa i se supuna si sa asculte. "Dar de ce sa sufere saracia?" vor intreba unii. De este saraca, sa se mangaie cu gandul la cei ce sunt mult mai saraci. Daca si-ar iubi barbatul cu adevarat, niciodata nu i-ar vorbi astfel, ci ar pretui ca este langa ea, mai mult decat tot aurul din lume... Impodobeste-ti casa simplu si cu bun gust. Daca mirele ii arata sotiei ca nu are nici o placere in excesele lumesti, si ca nu le doreste, casnicia lor va ramane neatinsa de influentele celui rau care sunt atat de des intalnite in zilele noastre. Sa evite muzica nepotrivita si dansurile ce sunt atat de la moda acum.

Sunt constient ca multi ma considera ridicol pentru ca dau astfel de povete; dar, daca ma veti asculta, pe masura ce trece vremea, veti intelege avantajele unui fel de viata linistit. Nu veti mai rade de mine, ci in schimb veti rade de felul in care vietuiesc acum oamenii, precum copiii fara minte sau oamenii beti. Atunci, care este indatorirea noastra? Inlaturati din vietile voastre muzica rusinoasa, lipsita de modestie si diavoleasca, si nu va insotiti cu oameni care se bucura de astfel de distractii destrabalate. Cand mireasa iti va vedea felul de viata, isi va spune: "Minunat! Ce om intelept este barbatul meu! Nu da nici o insemnatate acestei vieti trecatoare; s-a casatorit cu mine ca sa fiu o mama buna a copiiilor lui si un administrator grijuliu al gospodariei sale." Va fi acest fel de viata neplacut pentru o tanara mireasa? Poate doar pentru o scurta vreme, si apoi va descoperi cat de incantator este acest chip de viata. Isi va pastra modestia, daca tu o pastrezi pe a ta. Nu te angaja in convorbiri netrebuincioase; vorbirea prea multa nu foloseste pe nimeni. Intotdeauna cand oferi o povata femeii tale, incepe prin a-i spune cat de mult o iubesti. Nimic nu o va convinge mai bine sa recunoasca intelepciunea cuvintelor tale, decat convingerea ca ii vorbesti cu o afectiune sincera. Spune-i ca esti convins ca banii nu au insemnatate, ca numai talharii inseteaza dupa ei in toata vremea, ca o iubesti mai mult decat orice avere; si, intr-adevar, o tanara inteleapta, chibzuita si evlavioasa este mai de pret decat toti argintii din lume. Arata-i ca-i pretuiesti tovarasia, si ca preferi sa stai acasa decat sa fii plecat. Pretuieste-o de fata cu prietenii si copiii tai. Rugati-va impreuna acasa si duceti-va la Biserica; cand va intoarceti acasa, intrebati-va unul pe altul intelesurile rugaciunilor si ale celor ce s-au citit. Daca sunteti covarsiti de saracie, amintiti-va de Petru si Pavel, care au fost slaviti mai mult decat imparatii sau decat cei bogati, cu toate ca au rabdat de foame si de sete. Amintiti-va unul altuia ca nu este nimic in viata de care sa va fie frica, in afara de a-L supara de Dumnezeu. Daca asa va fi casnicia voastra, desavarsirea aceasta il va concura pe cel mai sfant monah.

Daca le vom cauta pe cele desavarsite, celelalte vor veni de la sine. Domnul spune "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Sa si toate celelalte se vor adauga voua" (Mat. 6,33). Ce fel de oameni socotiti ca vor fi copii unor astfel de oameni? Ce fel de persoane vor fi cei ce le vor cauta tovarasia? Nu vor fi ei intr-un sfarsit primitori a nenumarate binecuvantari? De obicei, copiii mostenesc caracterul parintilor lor, pentru ca s-au format in acelasi temperament, iubesc ceea ce iubesc si parintii lor, vorbesc in acelasi fel, si lucreaza cu aceleasi nazuinte. Daca ne randuim intr-acest fel viata si cercetam sarguincios Scripturile, vom gasi lectii care sa ne calauzeasca in tot ceea ce avem trebuinta!


Text disponibil sub licența
Atribuire
Traducere: Maria-Iuliana Sacs

Articol postat de: Radu Bogoevici • Data: 21 februarie 2011 • Vizualizări: 1452