Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Sfantul Ierarh Antim Ivireanul
Despre Viata si activitatea Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul
Viaţa şi activitatea lui Antim Ivireanul

Între vlădicii (episcopii) care au înscris pagini strălucite in istoria Bisericii noastre se numără şi mitropolitul Ţării Româneşti.Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 originar din Iviria(astăzi Georgia).Părinţii săi,Ioan şi Maria,i-au pus numele de botez Andrei.A fost,pe rând,egumen al mânăstirii Snagov,episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti.În acelaşi timp,a fost şi un mare om de cultură:tipograf,gravor,teolog şi autor al celebrelor Didahii(o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an).La insistenţele Porţii Otomane,a fost exilat în anul 1716.Şi-a dat viaţa ca un martir pentru credinţa creştină,fiind ucis de ostaşii care îl escortau pe drumul exilului.Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe data de 27 septembrie.Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi.A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi,în secolul XVIII.

Biografie

Sfântul Antim s-a născut în Iviria(Georgia,Gruzia)de unde şi numele de Ivireanul în 1650.A fost însă,de tânăr,luat în robie de către turci și dus la Constantinopol,la o vârstă fragedă de numai 16 ani.Fiind ulterior eliberat,a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn,caligrafia,pictura,broderia,precum și limbile greacă, arabă și turcă;tot acolo s-a călugărit sub numele Antim,iar mai târziu a fost hirotonit ieromonah.

Sosirea în Țara Românească

Prin1689-1690 a fost adus de către evlaviosul voievod Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească.Aici a învățat limbile română și slavonă,precum și meșteșugul tiparului de la episcopul Mitrofan,fost episcop de Huşi(care conducea în acel timp tipografia domnească din Bucureşti),iar după un an se călugăreşte şi este hirotonit ieromonah.În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București,în care au fost imprimate nenumărate cărţi de cult,dar şi laice.

Tipografia domnească, București

În octombrie 1691 a tipărit el însuşi o carte grecească,în care iscălea "Antim ieromonah".Dupa alegerea episcopului Mitrofan în scaunul vlădicesc de la Buzău,Antim a ajuns conducător al tiparniţei domneşti de la Bucureşti.Aici au văzut lumina tiparului 4 cărţi:
o Invățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691,limba greacă)
o Slujba Sf.Paraschiva și a Sf.Grigore Decapolitul (1692,limba română)
o Evangheliarul greco–român (1693)
o Psaltirea (1694,limba română)
Versurile psaltirii au fost scrise de el însuşi în cinstea lui Constantin Brâncoveanu,semn că învăţase bine limba noii sale patrii.Acolo a lucrat până in 1694.

Mănăstirea Snagov

După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov,unde a mutat tipografia,imprimând 15 cărți:7 grecești,5 românești,una slavonă,una slavo-română,una greco-arabă,între care se pot menționa:
o Antologhionul (1697)
o Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699)
o Proschinitarul Sf.Munte Athos (1701,grecește)
o Liturghierul greco-arab(1701,prima carte tipărită cu caractere arabe din lume)
o Evanghelia (1697)
o Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698)
o Carte sau lumină (1699)
o Învățături creștinești (1700)
o Floarea darurilor (1701) toate în românește
La Snagov ieromonahul Antim a deprins cu meşteşugul tiparului şi pe o seama de ucenici,dintre care cel mai de seamă a fost Mihail Ştefan(Istvanovici).

București, 1701-1705

Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea tipografică la București,unde a tipărit alte 15 cărți(11 grecești,2 românesti,una slavo-română,una greco-arabă),între care:
o Ceaslovul greco-arab (1702,pentru trebuinţele credincioşilor ortodocşi din îndepărtata Patriarhie din Antiohia Siriei)
o Noul Testament (1703),prima ediție a acestuia în Țara Românească.

Mănăstirea Govora, Vâlcea

Calităţile deosebite cu care era înzestrat ieromonahul Antim,ca şi munca rodnică şi neobosită pe care a depus-o încă din clipa venirii sale în Ţara Românească,l-au facut vrednic de a fi ales episcop al Râmnicului pe data de 16 martie 1705.În afară de activitatea sa de ierarh,nu a pregetat să continue imprimarea cărților bisericeşti:astfel,la tipografia de la Mănăstirea Govora,sub îndrumarea sa,au fost tipărite alte 9 cărți (3 românești,3 slavo-române şi 3 grecești).
o Tomul bucuriei (1705,grecește)
o Liturghierul si Evhologhionul sau Molitfernicul (1706,într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediţii româneşti al acestora în Muntenia)
o Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705,românește,lucrare originală).
Prin lucrarea”Tomul bucuriei” si prin alte lucrări,Antim Ivireanul ripostează,în numele Bisericii Ortodoxe,tendinţelor de extindere ale catolicismului şi calvinismului,încercând să apere puritatea doctrinei,de imixtiunile eterodoxe.

Mitropolit al Ungrovlahiei

După o păstorire de abia trei ani de la Râmnic,s-a petrecut o noua schimbare în viaţa lui Antim Ivireanul.La 27 ianuarie 1708 a murit mitropolitul Teodosie,care păstorise pe credincioşii din Ţara Româneasca apoape 40 de ani.Înainte de moarte şi-a exprimat dorinţa ca episcopul Antim al Râmnicului să-i fie urmaş în scaun,socotind că este cel mai vrednic pentru această înaltă treaptă vlădicească.S-a şi ţinut seama la alegere de dorinţa vrednicului mitropolit.La 28 ianuarie 1708 este înălţat la suprema demnitate ecleziastică a Ungrovlahiei (Ţara Românească).Înscăunarea i s-a făcut în ziua de 22 februarie 1708,la Duminica Ortodoxiei,fiind de faţă şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului.Cu acest prilej noul mitropolit a rostit o frumoasă cuvântare,arătând ce îndatoriri avea de îndeplinit în noua sa slujbă arhierească.În activitatea sa de mitropolit al Ungrovlahiei n-a cruţat nici o osteneală pentru luminarea credincioşilor,dovedind frumoase calităţi de păstor,predicator şi patriot.După aşezarea sa în scaunul mitropolitan(printre alte activităţi),înființează,ca și la Râmnicu Vâlcea,o tipografie la Târgoviște,unde a tipărit un număr de 18 cărți (11 românești,5 grecești,una slavo-română şi una slavo-româno-greacă),între care se remarcă cele românești:
o Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (1710)
o Capete de poruncă la toată ceata bisericească,pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714),ambele originale
o Psaltirea (1710)
o Octoihul (1712)
o Liturghierul (1713)
o Evhologhionul (1713)
o Catavasierul (1714).
Deci numărul cărţilor tipărite în româneşte era într-o vădită creştere.Trebuie să notăm că mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba română în slujba bisericească,desăvârşind ceea ce se începuse sub Matei Basarab (tipicul în româneşte) şi Şerban Cantacuzino (textele biblice).Prin tipărirea cărţilor de slujbă în româneşte,Antim a contribuit şi la făurirea unei limbi liturgice româneşti,care dăinuieşte până astăzi.Textul liturgic de azi nu se deosebeşte decât foarte puţin de cel tradus de Antim.Dupa el au mai rămas netraduse numai Mineiele,Triodul si Penticostarul,care se vor tipări mai târziu.

București

În 1715 mitopolitul Antim a mutat tipografia de la Târgovişte la Bucuresti,unde a mai imprimat alte două cărți grecești.Tot în acest oraş a înfiinţat o nouă tipografie,la mânăstirea ocrotită de el,a Tuturor Sfinţilor.Prin tipografiile înfiinţate cu sprijinul lui Petru Movila(fiu de voievod moldovean,ajuns mitropolitul Kiev-ului),cărţile religioase se răspândesc şi contribuie la unificarea limbii române literare.În total,în decursul activităţii sale în Ţara Românească,s-au tipărit 63 de cărţi,din care 38 de el însuşi,iar celelalte de către ucenicii săi.Dintre ele 21 erau in româneşte.Trebuie să spunem că 4 cărţi au fost scrise de el însusi şi anume:Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei (Râmnic,1705), Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (Târgovişte,1714) şi Sfatuiri creştine politice către domnitorul Ştefan Cantacuzino,în greceşte (Bucuresti,1715).

Rolul lui Antim Ivireanul în propăşirea culturii române

Tipograf,redactor,editor,creator de limbaj bisericesc în limba română

Trebuie subliniat rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române.Pe lângă activitatea sa de ierarh al Bisericii din Ţara Românească,el a fost tipograf,redactor, editor şi creator de limbaj bisericesc în limba română.
Prin cele 63 tipărituri,lucrate de el însuși sau sub îndrumarea sa,în limbi diferite și de o mare diversitate,prin numeroșii ucenici pe care i-a format,este considerat-alături de diaconul Coresi-cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbele bisericeşti.Deşi româna nu era limba sa,a reuşit să creeze o limbă liturgică românească limpede,care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.

Întemeietor de tipografii,în premieră mondială,în limbile arabă și georgiană

Prin activitatea sa tipografică,a sprijinit și alte popoare ortodoxe,imprimând cărți pentru slavi,greci și arabi(din Patriarhia Antiohiei).Este și autorul unei premiere mondiale în tipărit,Liturghierul greco-arab din 1701,a fost prima carte tipărită cu litere mobile din lume având caractere arabe.În anul 1706,aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas,care a instalat-o la Alep,pentru credinciosii greci din Patriarhiile Constantinopolului,Alexandriei şi Ierusalimului pentru a tipării numeroase cărţi de slujbă şi teologice în greceşte.Mitropolitul Antim s-a îngrijit şi de credincioşii din Ardeal,tipărind lucrarea intitulată"Lumina",pentru combaterea prozelitismului catolic al vremii şi a trimis la Alba Iulia pe cel mai de seamă ucenic al său(Mihail Ştefan),care a tipărit aici o "Bucoavna"(Abecedar) şi un "Chiriacodromion", ambele în 1699.La cererea regelui Wahtang al VI-lea,Antim expediază în Gruzia un utilaj tipografic prin același Mihail Ştefan.Acolo,la Tbilisi,ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim,unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană.

Scriitor şi autor de lucrări bisericești

Pe lângă lucrările tipărite,au rămas de la el și câteva manuscrise:
• Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului și Noului Testament(azi la Kiev), adică obrazele oamenilor celor vestiți ce se află în Sfânta Scriptură,în Biblie și în Evanghelie și adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor,cu 22 foi text,la care se adaugă 503 portrete în medalion,3 schițe și 8 desene,tot în medalion,cu personaje din Vechiul Testament (Târgoviște,1709,manuscrisul original se găsește la Kiev,iar în România există o copie realizată de dascălul Popa Flor,realizată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).
• Tot în manuscris a rămas și opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători și 7 cuvântări ocazionale,citând din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi sau amintind filozofi si poeţi din Antichitate).
Toate acestea îl înfăţişează pe Antim ca om de cultură deosebită.În predicile sale n-a fost influenţat de alţi predicatori,cum s-a susţinut mult timp,ci ele sunt originale,bine gândite si legate de realităţile vieţii.Analiza cărților originale publicate,dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică,ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie,dar și din literatura patristică,respectiv din filosofii antici.În multe din ele era "hotărirea mitropolitului de a curăţi o Biserică decăzută în moravurile vremii" (Nicolae Iorga).Antim aminteşte de asuprirea socială şi naţională a poporului din partea marilor boieri şi a turcilor,afirmând în cuvâtarea de înscăunare "suntem încongiuraţi de atâtea nevoi si scârbe ce vin totdeauna neîncetat de la cei ce stăpânesc pământul acesta", sau în cuvântarea la Schimbarea la fată "suntem supuşi supt jugul păgânului şi avem nevoi multe şi supărări din toate părţile".Cât priveşte limba şi stilul,G.Strempel scria: "Opera lui Antim Ivireanul este un preţios monument de limbă românească,ce se citeşte cu plăcere şi astăzi,după un sfert de mileniu de la data când a fost elaborată".O altă latură de seamă din păstoria lui Antim a fost zidirea sufletească a credincioşilor săi prin cuvânt.Sunt preţuite până azi predicile sale,numite Didahii,în care osândea felurite păcate ale vremii sale,mai ales ale marii boierimi.Didahiile îl așează,fără nici o îndoială,în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile.

Antim-Martir

Pe lângă interesele Bisericii,Mitropolitul Antim s-a dovedit şi un înflăcărat patriot iluminat şi luptător împotriva asupririi turceşti.El a apărat drepturile sale,ca Mitropolit al Ungrovlahiei,asupra mânăstirilor închinate Sfântului Mormânt,conduse de călugări greci,care nu mai pomeneau la slujbe pe mitropolitul locului.Şi-a dat seama că numai o aliantă cu Rusia ar putea duce la înlăturarea jugului turcesc.Din pricina aceasta,dar şi prin uneltirile vrăjmaşilor săi,s-au răcit legăturile dintre el şi Constantin Brâncoveanu.Când Constantin Brâncoveanu a vrut să-l înlăture din scaunul mitropolitan,el s-a apărat în scris-în două apărări scrise în 1712-,prin care-şi dovedea nevinovăţia,arătând că învinuirile aduse de duşmanii săi erau neîndreptăţite,continuându-şi astfel nestânjenit activitatea până la moartea mucenicească a lui Brâncoveanu (1714) şi apoi sub urmaşul său,Ştefan Cantacuzino (1716).

Ctitor de lăcașuri de cult

Este ctitorul mănăstirii cu hramul"Tuturor Sfinților"din București–numită azi Mânăstirea Antim-(1713 - 1715),pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare,unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură,pictură și sculptură din țara noastră.Biserica a fost împodobită în exterior şi în interior,dotată cu odoare,cărţi şi obiecte de cult şi având chilii pentru călugări.A înzestrat-o cu moşii şi alte venituri,din cheltuiala proprie,pentru monahi dar şi pentru săraci,cum reiese din Testamentul său,scris în vederea organizării unei impresionante opere sociale a Bisericii:"Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinților, capete 32".Pentru această mânăstire a întocmit un aşa numit "Asezamant",care este un fel de testament al său,cu rânduieli pentru ajutorarea copiilor săraci dornici să înveţe carte,a oamenilor şi fetelor sărace,a străinilor etc.

Caterisirea și martiriul său.Canonizarea sa în 1992

Un destin tragic a unit pe domnitorul Constantin Brâncoveanu cu Mitropolitul Antim-martiriul.După ce pe tronul muntean a ajuns,în Decembrie 1715,Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot,au început zile negre pentru bătrânul mitropolit.Învinuit că a intrat în legătură cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva domnului,este închis în temniţa palatului.În 1716,cu ocazia războiului ruso-austriac,domnul-impus de turci-a părăsit Capitala,plecând spre Dunăre.La 18 August 1716,dupa o discuţie aprinsă,la Călugăreni, Antim s-a întors la Bucureşti,la credincioşii săi.Aici a continuat lupta pentru înlăturarea fanariotului,alegând domn pe Pătraşcu Brezoianu.Reîntoarcerea lui Nicolae Mavrocordat pe tron,în Septembrie 1716,a însemnat şi pedepsirea lui.Mai întai pe linie bisericească,domnitorul cerând Patriarhiei Ecumenice caterisirea.În sentinţa de caterisire i s-au adus felurite învinuiri nedrepte,între care şi aceea că s-a ridicat împotriva "puternicei împărăţii" turceşti,pe baza cărora a fost scos din rândul arhiereilor şi călugărilor,urmând să fie închis pe viată în mânăstirea"Sfânta Ecaterina"din Muntele Sinai.Această sentinţă injustă a fost corectată,la cererea Patriarhiei Române,de către Patriarhul Athenagoras I,abia la 8 Martie 1966.Bolnav de podagră,cu o tichie roşie pe cap,acesta fu predat unei escorte,care în loc să-l ducă la destinaţie îl măcelăresc în dreptul localităţii Galipoli,aruncându-i-se trupul în râul Tungia(Tungisa),un afluent al Mariţei(Bulgaria),lângă Adrianopol.Astfel muri la numai 56 de ani neîmpliniţi,cel care,după spusele ucenicului său Mihai Ştefanovici:”…din ţara lui scos şi în locurile noastre adus,a strălucit ca un mărgăritar nepreţuit în aur şi ca o rază luminoasă”.27 Septembrie 1716 este data în care a intrat în calendarul Bisericii noastre.Aşa a sfârşit Mitropolitul Antim Ivireanul,martirizat de turci,ca şi marele său binefăcător,domnitorul martir Constantin Brâncoveanu.
În concluzie,putem spune că Mitropolitul-martir Antim Ivireanul,deşi născut pe alte meleaguri,s-a identificat cu poporul pe care l-a slujit,pentru care a tipărit atâtea cărţi, contribuind la desăvârşirea procesului de romanizare al slujbelor bisericeşti.Antim Ivireanul şi-a pus toate cunoştinţele,râvna şi priceperea în slujba Bisericii şi a credincioşilor români care-l primiseră cu atâta dragoste.Tipograf,autor de lucrări originale,traducător al cărţilor de slujbă în româneşte,predicator şi păstor de suflete,artist,ctitor de lăcaşuri sfinte,sprijinitor al Ortodoxiei şi al românilor transilvăneni, Antim Ivireanul este una din figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii şi al patriei noastre.
Ca păstor de suflete-Episcop şi Mitropolit-a slujit lui Dumnezeu şi credincioşilor prin pilda vieţii,prin îndemnurile spiritual-morale şi,mai ales,prin Testamentul său,prin care a lăsat întreaga sa avere pentru opere de caritate.
Patriot luminat şi apărător al creştinilor din Patriarhiile răsăritene,Mitropolitul Antim a plătit cu viaţa îndrăzneala de a se fi ridicat împotriva turcilor şi a primului domn fanariot.
Toate aceste considerente au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 20 iunie 1992,să-l canonizeze pe marele ierarh Antim în rândul sfinţilor,alături de alte personalităţi religioase româneşti,fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.


Text disponibil sub licența
Domeniu Public

Articol postat de: Catalin Cioringa • Data: 25 iunie 2012 • Vizualizări: 1734