Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Evoluţia instituţiei şcolare confesionale din Banat în viziunea istoriografiei româneşti
Şcoala confesională din Banat a avut, de-a lungul istoriei, alături de Biserică, rolul esenţial în clădirea conştiinţei naţionale
La începutul secolului al XIX-lea, istoriografia românească care include studii referitoare la problematica învăţământului din Banat[1], îşi asumă rolul de a prezenta cititorilor pagini inedite din istoria „trăită” a şcolilor bănăţene. Lipseşte, deci, pentru această perioadă, analiza sistematică, obiectivă, a procesului de predare-învăţare desfăşurat în şcoli. Apelul la studiul datelor statistice se face foarte rar şi neorganizat. Scopul „primelor scrieri”, cu acest tip de abordare, este acela de a transmite contemporanilor mărturiile inedite şi trăirile emoţionale, subiective, ale autorilor şi contemporanilor lor, referitoare la condiţiile politice în care a funcţionat sistemul şcolar confesional românesc bănăţean în secolele al XIX-lea şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea.

Cărţile şi monografiile respective se constituie, totuşi, într-o valoroasă sursă de informare istoriografică, deşi maniera de prelucrare a datelor, pe care aceste surse edite le includ, nu a fost întotdeauna una critică. Avem în vedere şi faptul că presa vremii[2] a publicat importante date statistice şcolare, însă ele nu au fost încorporate decât orientativ şi nestructurat în aceste lucrări. Marea majoritate a autorilor erau pedagogi bănăţeni, ei înşişi implicaţi în procesul instructiv-educativ şcolar, ceea ce se reflectă şi în subiectivismul comentariilor şi în stilul scrierii lor, cu referire la evoluţiei Şcolii. Comentariile sunt, de cele mai multe ori, marcate de patetism şi de emoţia retrăirii, prin litera scrisă, a momentelor considerate, cel mai adesea, „înălţătoare” din „istoria învăţământului” [3].

Deşi sunt puternic influenţate de situaţia politică a perioadei în care au fost elaborate, există şi studii istorice, bine argumentate ştiinţific şi temeinic sistematizate[4]. Accentul analizator-descriptiv istoric, nu cade, însă, nici în lucrările menţionate, pe o caracterizare amănunţită a procesului de învăţământ. Cu toate că sunt preţioase pentru istoria naţională, ele descriu şi abordează, într-un mod mai restrâns, inclus în situaţia politico-socială a perioadei, pagini din istoria învăţământului confesional românesc. Demersul nu este axat doar pe prezentarea aspectului şcolar al vieţii românilor din Banat şi Transilvania, ci este unul integrator şi evolutiv, din punct de vedere cultural-politic.

Lucrările ştiinţifice, de la începutul şi până la mijlocul secolului al XX-lea, au, în general, dimensiuni restrânse. Ele analizează mici fragmente din evoluţia istorică a învăţământului confesional românesc bănăţean şi transilvănean. De cele mai multe ori sunt, fie abordări punctuale, fie prea puţin structurate pentru a putea fi considerate complete şi exhaustive[5]. În aceste studii, evenimentele legate de Şcoală şi Biserică sunt, totuşi, analizate corect, analitic şi prin prisma evoluţiilor istorice politico-sociale.

Foarte importante sunt volumele de documente inedite publicate pe tema învăţământului[6]. Iniţiativa a aparţinut, anterior anului 1989, românilor din Voivodina care, prin intermediul Societăţii de limbă română, editează o serie de cinci volume de documente, deosebit de valoroase, pentru istoria instituţiei şcolare confesionale bănăţene. Comisia de documentare avea nouă membri şi era compusă din: Aurel Trifu – publicist din Vârşeţ, Gligor Popii – profesor din aceeaşi localitate, Ioan Bălan – scriitor şi Miodrag Miloş – ziarist din Panciova, Radu Flora – profesor universitar la Belgrad, Todor Milovan – consilier şcolar din Novi Sad. Colaboratori externi erau: Nikola Gavriloviç – cercetător ştiinţific din Novi Sad, Vasile Popeangă – profesor şi director al Liceului pedagogic din Arad şi Victor Ţîrcovnicu – conferenţiar universitar din Timişoara – România. Documentele fac referire la Banatul de sud, inclusiv regiunea Vârşeţului, la Conferinţele învăţătorilor din regiunea Coştei, dar şi la părţile bănăţene de nord administrate bisericesc de către Episcopia Aradului. Sursele documentare includ material valoros din Arhiva Curţii de la Viena, (Austria), Arhivele din Sremski Karlovci, Vârşeţ, Biserica – Albă şi Novi-Sad, (Serbia) şi Arhiva Mitropoliei Banatului din Timişoara, (România).

Colecţiile de documente particulare şi ale unor instituţii culturale publicate sunt şi ele deosebit de valoroase. Menţionăm aici pe cea aparţinând corului vocal român din Biserica-Albă şi Doloave şi a profesorului Liviu Roman din Lugoj. Este una din puţinele colecţii de documente autentice care reproduc pagini din istoria învăţământului confesional românesc bănăţean. Intervenţiile editorilor în transcrierea textelor sunt minimale, ceea ce le măreşte valoarea documentară şi originalitatea.

La sfârşitul secolului al XX-lea, istoriografia din Banat aprofundează într-un mod ştiinţific, aspectele vieţii social-culturale şi politice ale perioadei: latura spiritual-religioasă, activitatea culturală, presa, evoluţia mentalului colectiv, componentele economice, (agricultura, industria, comerţul, activitatea bancară şi de credit, transporturile, infrastructura) şi cele privind demografia şi urbanismul[7].

Învăţământul, conform studiilor ştiinţifice menţionate, este domeniul care, aflat la confluenţa tuturor aspectelor existenţei civilizate, receptează influenţele acestora. Pe termen lung, la rândul său, ştiinţa de carte modelează celelalte structuri ale societăţii, aducând modificări în mentalităţi, comportament şi modul de trai al oamenilor. Acest tip de abordare este, în esenţă, corect. Se datorează faptului că, prin structură, mod de organizare şi funcţionare, sistemul de învăţământ al oricărei societăţi umane se găseşte într-o relaţie de interdependenţă cu toate celelalte aspecte ale vieţii economice, sociale şi culturale[8]. Se mai adaugă, ca element particularizant, faptul că, aceşti autori sunt de formaţie profesională pedagogi. Demersul lor analitic are deci, ca punct de plecare, o cercetare de tip metodico-ştiinţific, cu relevarea, pe capitole sau pe părţi consistente de conţinut, a metodelor didactice şi a inovaţiilor psiho-pedagogice ale şcolii vremii.

În ceea ce priveşte evidenţierea legăturilor puternice existente între Şcoala confesională şi Societatea în mijlocul căreia îşi desfăşura activitatea, această abordare a fost puternic stânjenită de neputinţa, din motive politice, de a încorpora amănunţit modalitatea de funcţionare a relaţiei Şcoală – Societate, puternic mediată şi condiţionată de cea existentă între Biserică şi Societate.

Condiţiile politice şi sociale ale perioadei comuniste au impus istoriografiei, din această perioadă, un limbaj specific şi o abordare unilaterală a problemelor învăţământului. Este explicaţia realizării analizelor doar din perspectivă preponderent pedagogică şi legislativă. Apelul la sursele documentare privind evoluţia unică, confesional-istorică a învăţământului a fost practic, aproape inexistentă. Formularea de opinii bine documentate şi corect articulate a fost îngrădită. Principalii cercetători ai subiectului, pentru Banat, Victor Ţîrcovnicu, Petru Radu, Dumitru Onciulescu şi Vasile Popeangă, au fost încorsetaţi, din cauza realităţilor istorice concrete la care am făcut referire anterior, în emiterea de concluzii definitive şi complexe. Aceasta s-a datorat, în special, limitării accesului la o Istorie a Bisericii Româneşti, obiectiv formulată şi accesibilă tuturor.

Subiectul era, deci, dificil şi, uneori, periculos de abordat în epocă. Cel mai adesea, preocupările legate de Biserica şi Şcoala din Banat, pentru această perioadă, s-au constituit în lucrări interesante, dar cu atitudini partizane[9]. Explicaţia este simplă. Învăţământul confesional românesc din Banat, prin situaţia sa particulară, fiind înfiinţat, administrat şi finanţat de către Biserică, era direct subordonat acesteia. Întreaga structură şcolară se dezvoltă, timp de două veacuri, în mod dependent de evoluţia Bisericii Româneşti. Fără abordarea şi analizarea explicită a acestui raport, nici un studiu ştiinţific nu poate fi declarat, întreg şi complet[10]. Este şi cazul problematicii implicări a Bisericii, prin intermediul Şcolii, în înfiinţarea de Fonduri şi Fundaţii şcolare, în acordarea de stipendii tinerilor defavorizaţi pentru a putea studia la şcolile medii şi superioare.

Cu foarte puţine excepţii[11] aceste subiecte nu sunt abordate, pentru învăţământul confesional românesc bănăţean, decât în ultimii ani[12]. A fost analizată în mod restrâns şi activarea învăţătorilor în cadrul asociaţiilor culturale locale[13], importanţa muncii lor în organizarea de coruri[14], în promovarea modernităţii în societate[15], în combaterea practicilor de concubinaj, a alcoolismului, a luxului în rândul populaţiei, etc. Toate aceste acţiuni au avut ca efect, vizibil pe termen lung, îmbunătăţirea calităţii vieţii în rândul comunităţilor locale. Reciprocitatea, de care se bucură demersurile menţionate anterior, este reflectată în acţiunile comunităţilor de susţinere materială a instituţiei şcolare. Deşi sunt frecvente scurtele portretizări ale pedagogilor vremii[16], lipsesc studiile de imagine şi de analiză a mentalităţilor cu privire la Şcoală[17] şi reprezentanţii săi. De asemenea, cu toate că este prezentată, succint, legătura existentă între structura sistemului de învăţământ şi legislaţia specifică, acest aspect nu este identificat precis şi argumentat prin prisma evoluţiei structurale şi numerice a instituţiei şcolare. A fost, puţin evidenţiat şi rolul jucat de Conferinţele şi Reuniunile învăţătorilor în cadrul mişcării naţionale, precum şi activitatea desfăşurată de către corpul profesoral în ambianţa cultural-politică creată de Astra[18], sau pentru iniţierea şi susţinerea campaniilor electorale ale PNR din Banat. Aceste activităţi extraşcolare ale învăţătorilor bănăţeni sunt reflectate mai mult sub aspectul perfecţionării de tip metodico-ştiinţific. Implicarea instituţiei şcolare confesionale în acţiunile caritabile, specifice stării de război, nu este, nici ea, decât parţial reliefată de studiile ştiinţifice ale perioadei la care facem referire. Atenţia acordată situaţiei particulare a sistemului de învăţământ confesional din Banat se circumscrie, abia la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, revirimentului istoriografic românesc în privinţa istoriei confesionale[19].

Lucrările istorice recente, cu o abordare ştiinţifică modernă, sunt structurate pe o tematică foarte complexă şi îşi extrag concluziile dintr-o istoriografie care include surse documentare originale, în marea lor majoritate provenind din arhivele ecleziastice. Menţionăm contribuţiile istoriografice ale autorilor care, în opinia noastră, se constituie în studii valoroase: Nicolae Bocşan[20], Costin Feneşan[21], Ioan Haţegan[22], Vasile Dudaş[23], Valeriu Leu[24], Carmen Albert[25], Ioan Munteanu[26], Victor Neuman[27], Simion Retegan[28], Vasile V. Muntean[29], Suciu I. D. şi Radu Constantinescu[30], I. D. Suciu[31], Petru Călin[32], Mihai Pârvulescu[33], Cornel Sigmirean[34], Vasile Popeangă[35], Constantin Brătescu[36], Cornel Petroman[37], Vasile M. Zaberca, M. Sârbu[38], Pavel Vesa[39], Luminiţa Wallner Bărbulescu[40].

În toate lucrările menţionate se întâlneşte o abordare istorică complexă a problematicii studiate, incluzând Şcoala şi Biserica. Analiza este bazată, totodată, pe o documentare minuţioasă şi cuprinde mult material ştiinţific inedit.

Specificăm însă, faptul că, nici una din cărţile amintite anterior nu au ca subiect central Istoria Şcolii confesionale româneşti din Banat[41]. Ele o abordează, totuşi, în contextul mai larg al tematicii de bază. De o mare importanţă istoriografică pentru evoluţia instituţiei şcolare sunt şi cele mai noi apariţii în domeniul publicării de documente inedite. Menţionăm colecţia de circulare şcolare din secolul al XIX-lea editată de Nicolae Bocşan şi Valeriu Leu[42], precum şi lucrarea aparţinând episcopului Caransebeşului, Lucian Mic[43]. Întâlnim şi aici, o interpretare ştiinţifică bazată pe o cercetare de specialitate minuţioasă şi riguroasă, la fel ca în lucrările anterior enumerate. Studiul acestor texte istorice, edite şi inedite, este obligatoriu pentru abordarea tematicii complexe a învăţământului confesional românesc bănăţean.

Mult mai numeroase sunt articolele publicate, de scurtă întindere, care punctează şi evidenţiază unele probleme ale sistemului şcolar susţinut de Biserica bănăţeană. Ele au apărut în diferite reviste şi volume de specialitate. Menţionăm doar pe cele care conţin contribuţii originale. Ele aparţin lui Nicolae Bocşan[44], Ioan Munteanu[45], Carmen Albert[46], Liviu Botezan[47], Lucian Boia[48], Stelian Mândruţ[49], Ioachim Lazăr[50], Dorin Giurgiu[51], Ionel Bota[52], Gheorghe Şora[53], Virgil Grădinaru[54], Radu Câmpeanu[55], Martin Rill[56], Gheorghe Bichicean[57], Liviu Groza[58], Radu Păiuşan[59], Tamara Petrov[60], Angela Rotaru - Dumitrescu[61], etc.

Multitudinea aspectelor care definesc, documentar, implicarea Şcolii în viaţa Societăţii bănăţene sunt deosebit de complexe şi vaste. Ele creează şi relevă o imagine reală şi specială, atât a dascălului, cât şi a instituţiei şcolare confesionale din Banat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.
Latura activării corpului didactic în viaţa politică bănăţeană şi participarea corpului didactic confesional la Marea Unire, la începutul secolului al XX-lea trebuie, de asemenea, analizată prin particularitatea creată de situaţia politică specială a Banatului care, în anul 1918 era ocupat militar. Existenţa unei bibliografii ce a studiat pe larg, dar şi aplicat, cu studii de caz, această temă[62] restrânge aria cercetării actuale a subiectului, în special la măsurile legislative specifice perioadei, care au vizat Şcoala şi Educaţia.

Şcoala confesională din Banat a avut, de-a lungul istoriei, alături de Biserică, rolul esenţial în clădirea conştiinţei naţionale. Acţiunile culturale ale corpului didactic au fundamentat, pentru populaţia românească, din secolul al XIX-lea şi de la începutul secolului XX, setul de valori culturale specific româneşti. Acestea au stat la baza formării principiilor unei societăţi moderne, de tip activ. Învăţătorii au fost cei mai dinamici membri ai mişcării culturale şi politice româneşti, din Banat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX, îndeplinind astfel, un rol excepţional, remarcabil şi unic în istoria naţională.

Note

1. ^ Patriciu Dragalina, Instrucţiune pentru conferinţele învăţătorilor români greco-orientali din Dieceza Caransebeşului, anul 1881; Teodor Botiş, Avram Sădean, Cei dintâi ani din trecutul şi viaţa preparandiei române din Arad, Arad, 1912; Gheorghe Joandrea, Primii 6 ani din trecutul Reuniunii noastre învăţătoreşti, 1869-1874, Caransebeş, 1910; Iuliu Vuia, Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al XVIII-lea, Orăştie, 1896; Gheorghe Joandrea, Contribuţii la istoria şcoalelor noastre, 1911; Petru Zoţu, Controlarea şcoalei, Arad, 1907; Boroş Ioan, Monografia parohiei româneşti unite de Timişoara, Ed. Iacob Csendes, Timişoara, 1907; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia oraşului Caransebeş, Caransebeş, 1908; Elena Iacobici, Monografia Societăţii femeilor române, Caransebeş, 1908; Dumitru Boariu, Şcoala modernă, Arad, 1904; Ioan Matei, Şcoala noastră şi războiul, Sibiu, 1915; Iosif Moldovan, Monografia Reuniunii învăţătorilor români de la şcolile confesionale greco-orientale române din Dieceza Aradului, Ed. Revistei Şcoala Bănăţeană, Timişoara 1940; Aurel Cosma junior, Bănăţeni de altădată, Timişoara, 1933; Marius Bucătură, Crâmpeie din evoluţia pedagogiei bănăţene, Ed. Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Timiş-Torontal, Timişoara, 1938.
2. ^ „Foia Diecesană”, Caransebeş, 1886 - 1940; „Dreptatea”, Timişoara, 1894 - 1897, „Drapelul”, Lugoj, 1901 - 1919, „Educatorul”, Oraviţa, 1909 - 1913, „Foaia Orăviţii”, Oraviţa Montană, 1914 - 1918, „Foaia Scolastică”, Blaj, 1898 - 1911, „Foaia Interesantă”, Orăştie, 1905 - 1908, „Învăţătorul Bănăţean”, Lugoj, 1938 - 1944, „Luminătoriul”, Timişoara, 1880 - 1893; 1939 - 1940, „Opinca”, Vârşeţ, 1918 – 1919, „Românul”, Arad, 1911 - 1919, „Transilvania”, Sibiu, 1911 - 1916, „Tribuna poporului”, (apoi „Tribuna”) Arad, 1901 - 1910, „Renaşterea”, Caransebeş, 1905 - 1906, „Revista preoţilor”, Timişoara, 1910 - 1918, „Vatra Şcolară”, Sibiu, 1909
3. ^ Este cazul lucrărilor menţionate anterior şi aparţinând autorilor: Gheorghe Joandrea, Iuliu Vuia, Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Iosif Moldovan, Marius Bucătură, Dumitru Boariu, Ioan Matei, Petru Zoţu, Ioan Mango, Petru Pipoş, Teodor Botiş, Aurel Sădean, dar şi al autorilor de articole pentru presa pedagogică a vremii: Petru Şpan, I. Pop Reteganul, Petre Bandu, George Purcaru, Dumitru Micu, Ion Roman, Iosif Stanca, Nicolae Boşcaiu, Petru Roşca, Ion Oţoiu, Aurel Sica, Nicolae Vătăşanu, T. Popovici, George Cătană, D. Comşa, D. P. Barcianu, Petru Vasici, etc.
4. ^ George Bariţ, Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmă, Sibiu, 1891, reeditată, Braşov, 1995; T. V. Păcăţian, Cartea de Aur sau luptele politice-naţionale ale românilor de sub coroana ungară, vol. I – VIII, Sibiu, 1902 - 1915; Johan N. Preyer, Monographie der Königlichen Freistadt Temesvar, Timişoara, 1853, reeditată Monografia oraşului liber-crăiesc Timişoara, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995; Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, Ediţia a II-a, reeditată, Ed. Facla, Timişoara, 1981; Fr. Liebhart, Banater Mosaik, Bucureşti, 1976; I. H. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, Pesta, 1872; I. Straunbinger, Die Schwaben in Banat, Hamburg, 1923; Felix Millekel, Kulturgeschichte der Deutschen in Banat, Vârşeţ, 1913; Hans Herrschaht, Das Banat. Eindeutsches Sietlungs Gepiet in Südosteuropa, Berlin, 1942; I. D. Suciu, Comuna Alioş din punct de vedere istoric, demografic şi cultural, Ed. Societatea de mâine, Bucureşti, 1940; Aurel Contrea, Belinţul. Cadrul fizic şi etnic al unui sat Bănăţean, Timişoara, 1938; Caius Pascu, Monografia istorică a comunei Denta, Timişoara 1939; Octavian Metea, Doctor Pavel Vasici, 1806-1881 în „Scrisul Bănăţean” Timişoara, nr. 8/1956; Chevereşan Alexandru, Monografia comunei Deta; E. Novacoviciu, Monografia comunei Răcăşdia; Silviu Dragomir, Le Banat Roumain, 1944; Nicolae Ilieşiu, Timişoara. Monografie istorică, Timişoara, 1943; Aurel Peteanu, Alexandru D. Mocsony. 1841-1909, Lugoj, 1934.
5. ^ Onisifor Ghibu, Cercetări privitoare la situaţia învăţământului nostru primar şi la educaţia populară, Sibiu, 1911; Ioan Boroş, Organizarea şcoalelor naţionale româneşti în comitatul Caraşului la 1785-1792, Caransebeş, 1914; G. Joandrea, M. Ianculescu, P. Radu, Contribuţii la cunoaşterea istoriei Şcolii Bănăţene, Timişoara, 1970; Iuliu Vuia, Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al XVIII. Scurt istoric, Orăştie, 1896; Ioan Lupaş, Situaţia şcolilor româneşti din Ardeal şi Ţara Ungurească în Istoria Transilvaniei, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1988.
6. ^ Contribuţii la istoria culturală a românilor din Voivodina, Documente, vol. V, Editat de Societatea de limbă română din P.S. A. Voivodina, Zrenjanin, 1979.
7. ^ Gheorghe Cotoşman, Din trecutul Banatului, Cartea I, II şi III, Timişoara, 1934; Gheorghe Ciuhandu, Desbinarea religioasă a românilor ardeleni, Arad, 1927; Victor Ţîrcovnicu, Istoria învăţământului din Banat până la anul 1800, Bucureşti, 1978; Dimitrie Onciulescu, Petre Radu, Contribuţii la istoria dezvoltării învăţământului românesc, Timişoara, 1976; Vasile Popeangă, Şcoala românească din părţile Aradului în perioada 1867-1918, Arad, 1976; Vasile Popeangă, E. Găvănescu, Victor Ţîrcovnicu, Preparandia din Arad, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1964; Victor Ţîrcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului românesc din Banat (1780 - 1918), Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970; Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968; Zenobie Pâclişanu, Guvernele maghiare şi mişcările culturale ale românilor ardeleni, în „Revista fundaţiilor”, Bucureşti, nr. 1 din ianuarie 1934; Cornel Müller, Scurt Istoric al parohiei ortodoxe române Vasiova, 1962; Vasile Netea, Manualele şcolare româneşti. Elemente ale unităţii naţionale, în „Revista de Istorie”, Bucureşti, (în continuare RdI), nr.1-4/1977, p. 55-65.
8. ^ Gheorghe Cotoşman, Din trecutul Banatului, Cartea I, II şi III, Timişoara, 1934; Gheorghe Ciuhandu, Desbinarea religioasă a românilor ardeleni, Arad, 1927; Victor Ţîrcovnicu, Istoria învăţământului din Banat până la anul 1800, Bucureşti, 1978; Dimitrie Onciulescu, Petre Radu, Contribuţii la istoria dezvoltării învăţământului românesc, Timişoara, 1976; Vasile Popeangă, Şcoala românească din părţile Aradului în perioada 1867-1918, Arad, 1976; Vasile Popeangă, E. Găvănescu, Victor Ţîrcovnicu, Preparandia din Arad, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1964; Victor Ţîrcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului românesc din Banat (1780 - 1918), Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970; Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968; Zenobie Pâclişanu, Guvernele maghiare şi mişcările culturale ale românilor ardeleni, în „Revista fundaţiilor”, Bucureşti, nr. 1 din ianuarie 1934; Cornel Müller, Scurt Istoric al parohiei ortodoxe române Vasiova, 1962; Vasile Netea, Manualele şcolare româneşti. Elemente ale unităţii naţionale, în „Revista de Istorie”, Bucureşti, (în continuare RdI), nr.1-4/1977, p. 55-65.
9. ^ Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968; Petru Oallde, Lupta pentru limba românească din Banat. Apărarea şi afirmarea limbii române la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Ed. Facla, Timişoara, 1983; Victor Ţîrcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului românesc … .
10. ^ Suntem în deplin acord cu afirmaţiile cercetătoarei Wallner Bărbulescu Luminiţa, exprimate şi explicate pe larg în lucrarea Zorile modernităţii. Episcopia greco-catolică de Lugoj în perioada ierarhului Victor Mihályi de Apşa, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, conform căreia, apelul tot mai insistent la documentele arhivistice a fost marcat, deseori de lipsa imparţialităţii, având un pronunţat caracter polemic, menit să discrediteze Biserica.
11. ^ George Cipăianu, Stipendiile acordate de familia Mocioni şi formarea intelectualităţii româneşti în perioada 1860-1870, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie”, Cluj-Napoca, (în continuare AIIA), XXII/1979, p. 429-446.
12. ^ Ionel Bota, Fonduri, fundaţii şi stipendişti din mediul greco-catolic bănăţean. Districtele cărăşene Oraviţa, Vărădia şi Bocşa, în „Banatica”, Reşiţa, (în continuare Banatica), II, nr. 13, 1995, p. 197-201; Nicolae Bocşan, Separaţia ierarhică a Bisericii Ortodoxe Române de Biserica Ortodoxă Sârbă, în „Revista Istorică”, Bucureşti, (în continuare RI), nr. 3-4/1996, p. 155-173; Petru Bona, Ortodoxismul graniţei româno-bănăţene, Caransebeş, 1996; Cornel Clepea, Fundaţii şcolare ale Episcopiei Aradului în „Ziridava”, Arad, (în continuare Ziridava), XVIII/1993, p. 419-434; Mihai Săsăujan, Habsburgii şi Biserica Ortodoxă din Imperiul austriac (1740-1761), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003; Viorel Dorel Cherciu, Biserica în modernitate. Episcopia ortodoxă de Caransebeş, (1865-189), Ed. Marineasa, Timişoara, 2004; Angela Rotaru-Dumitrescu, Fonduri şi fundaţii administrate de Episcopia Ortodoxă a Caransebeşului la începutul secolului al XX-lea, în Banatica, vol. 17, 2005, p. 495-503; Eforturile de asigurare a finanţării şcolii confesionale româneşti bănăţene la începutul secolului XX, în „Istorie şi spiritualitate în Episcopia Caransebeşului”, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2008, p. 136-150; Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalităţi 1706-1918, Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006; Frământările alegerii de episcop al Caransebeşului din primăvara anului 1920, în „Istorie şi spiritualitate în Episcopia Caransebeşului”, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2008, p. 120-135”; Daniel Alic, Episcopul Nicolae Popea al Caransebeşului – membru activ al Academiei Române (1899). Însemnări în periodicul bisericesc Foaia Diecezană, în „Istorie şi spiritualitate în Episcopia Caransebeşului, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2008, p. 107-112.
13. ^ Fac excepţie studiile mai recente: Cornel Petroman, Astra în Banat până la Marea Unire, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2006; I. Munteanu, Vasile M. Zaberca, M. Sârbu, Banatul şi marea unire 1918, Timişoara, 1992; Ioan Munteanu, Mişcarea naţională din Banat 1881-1918, Ed. Antib, Timişoara, 1994; I. Bota, Biblioteci publice din centrele urbane ale Banatului în perioada 1850-1918, în Banatica, nr. 12/1993; Contribuţia la tipologia bibliotecii din mediul rural al Banatului între 1850-1918. Categorii de biblioteci, în „Banatica”, nr. 14/1996, p. 229-235; Angela, Rotaru - Dumitrescu, Implicarea corpului didactic confesional în eliminarea analfabetismului din Banat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX în „Studii de Istorie a Banatului”, Timişoara, (în continuare SIB), nr. XXX-XXXI din 2006/2007, p. 211-223.
14. ^ Cornel Petroman, op. cit.; I. Munteanu, Vasile M. Zaberca, M. Sârbu, op.cit. ; Ioan Munteanu, Mişcarea naţională din Banat 1881-1918 .
15. ^ Angela Rotaru-Dumitrescu, Tradition and modernity in the Caransebes Diocese of Banat Society, between the end of the 19th century and the beginning of the 20th în SIB, Timişoara, XXVIII – XXIX, 2004 – 2005, p. 257-272.
16. ^ Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia oraşului Caransebeş, Caransebeş, 1908; Aurel Cosma junior, Bănăţeni de altădată, Timişoara, 1933; . Rusu - Abrudeanu, Patriarhul României Miron Cristea, Bucureşti, 1929; Victor Ţîrcovnicu, Istoria învăţământului din Banat….; Dimitrie Onciulescu, Petre Radu, op. cit.; Vasile Popeangă, Şcoala românească din părţile Aradului…; Vasile Popeangă, E. Găvănescu, Victor Ţîrcovnicu, op. cit.; Victor Ţîrcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului românesc …; Vasile Curticăpeanu, op. cit.; Victor Dobrescu, Enea Hodoş, profesor şi animator cultural (1858-1945) în Banatica, nr. 5 din 1985; Gheorghe Bichicean, Situaţia intelectualului român din Transilvania până în 1918. Cazul învăţătorului Ioan Georgescu în Ziridava, XXI, 1998; Maria Lădău, Personalităţi care au marcat activitatea Reuniunii învăţătorilor români din Dieceza Caransebeşului în „Şcoală şi Societate în Banat”, Timişoara, 2007, p. 60-67; Ionel Popescu, Profesorul Zeno Munteanu, 100 de ani de la naştere în „Actele Simpozionului „Banatul trecut istoric şi cultural”, Timişoara-Novisad-Reşiţa, 2005, p. 242-248; Constantin Brătescu, Episcopul Ioan Popasu şi cultura bănăţeană, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1995; Constantin Brătescu, Ştefan Velovan pedagog şi filozof român 1852-1932, Caransebeş, 2000; Vasile Dudaş, Pavel Rotariu, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2002; Nicolae Bocşan, Luminiţa Wallner Bărbulescu, Camelia Vulea, Episcopul Alexandru Dobra în „Societate şi civilizaţie în Banatul istoric”, Ed. Mirton, Timişoara, 2003, p. 65-80; Radu Ardelean, Lucian Giura, Corespondenţa lui Roman Ciorogaru cu Ioan Lupaş în Ziridava, XXIV, 2005, p.217-226.
17. ^ Angela Rotaru-Dumitrescu, Imaginea învăţătorului confesional român în mentalitatea comunităţilor rurale bănăţene la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX în „SIB”, Timişoara, XXVIII-XXIX, 2004/2005; Luminiţa Wallner Bărbulescu, Consideraţii privind sistematizarea învăţământului confesional în Dieceza Greco – Catolică de Lugoj în perioada Episcopului Victor Mihályi de Apşa, în „Biserică şi comunitate în Banat şi Transilvania”, Ed. Marineasa, Timişoara, 2007, p. 201-219.
18. ^ Menţionăm aici apariţia recentă a lucrării Astra în Banat până la Marea Unire, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2006 aparţinând profesorului Cornel Petroman.
19. ^ Wallner Bărbulescu Luminiţa, op. cit, p. 17.
20. ^ Contribuţii la istoria iluminismului românesc, Ed. Facla, Timişoara, 1986. Convergenţe europene. Istorie şi societate în epoca modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.
21. ^ Administraţie şi fiscalitate în Banatul imperial 1716-1778, Ed. de Vest, Timişoara, 1997.
22. ^ Dicţionar istoric al aşezărilor din Banat, secolele XI – XX, Ed. Artpres, Timişoara, 2007; Habitat şi populaţie în Banat, secolele XI – XX, Ed. Mirton, Timişoara, 2003; Pavel Chinezul, Ed. Helicon, Timişoara, 1994.
23. ^ Pavel Rotariu, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2002; Aurel Cosma, (1867-1931), Ed. Mirton, Timişoara, 1998.
24. ^ Cartea şi lumea rurală în Banat (1700-1830), Ed. Banatica, Reşiţa, 1996; Banatul între arhaic şi modern. Mentalităţi în Veacul Luminilor, Ed. Muzeul de Istorie al judeţului Caraş-Severin, Reşiţa, 1993; Modernizare şi imobilism. Sate şi oameni din Banat la începutul veacului XX în documente memorialistice, Ed. Banatica, Reşiţa, 1998; Cartea veche românescă din bisericile Eparhiei Caransebeşului, Ed. Banatica, Reşiţa, 1996; Memorie, memorabil, istorie în Banat, Ed. Marineasa, Timişoara, 2006; Modernizare şi imobilism. Sate şi oameni din Banat la începutul veacului XX în documente memorialistice, Ed. Banatica, Reşiţa, 1998.
25. ^ Cercetarea monografică în Banat (1859-1948), Ed. Marineasa, Timişoara, 2002; Banatul în memorialistica măruntă sau istoria ignorată, 1914-1919, Ed. Muzeul de Istorie al judeţului Caraş-Severin, Reşiţa, 1995.
26. ^ Sever Bocu, 1874-1951, Ed. Mirton, Timisoara, 1999; Mişcarea naţională din Banat 1881-1918, Ed. Antib, Timişoara, 1994; Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timiş. Monografie, Ed. Marineasa, Timişoara, 1998; Timişoara – Monografie, Ed. Mirton, Timişoara, 2002; Banatul istoric. 1867 – 1918. Aşezările. Populaţia. Vol. 1, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2006; Banatul istoric. 1867 – 1918. Ocupaţii. Economia. Vol. 2, Ed. Excelsior Art, Timişoara 2007; Banatul istoric. 1867 – 1918. Şcoala. Educaţia. Vol. 3, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2008.
27. ^ Convergenţe spirituale, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1986; Identităţi multiple în Europa regiunilor. Interculturalitatea Banatului, Ed. Hestia, Timişoara, 1997; Tentaţia lui Homo Europaeus – Geneza ideilor moderne în Europa centrală şi de sud-est, Ed. All, Bucureşti, 1997; Istoria evreilor din Banat, o mărturie a multi şi interculturalităţii Europei central-orientale, Ed. Atlas, Bucureşti, 1999; Neam, popor sau naţiune? Despre identităţile politice europene. Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003.
28. ^ Satul românesc din Transilvania, ctitor de şcoală (1850-1867), Ed. Echinox, Cluj, 1994.
29. ^ Contribuţii la Istoria Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990.
30. ^ Monografia Mitropoliei Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980; Documente referitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980.
31. ^ Unitatea poporului român. Contribuţii istorice bănăţene, Ed. Facla, Timişoara, 1980.
32. ^ Tiparul românesc Diecezan din Caransebeş 1885 – 1918, Ed. Banatica, Reşiţa, 1996.
33. ^ Din istoria învăţământului Bănăţean - secolul al XIX-lea, Ed. Brumar, Timişoara 1999; Şcoală şi societate, contribuţie la cunoaşterea formării elitelor româneşti din Banat în secolul al XIX-lea, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2004.
34. ^ Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj - Napoca, 2000.
35. ^ Vasile Goldiş - Prin noi înşine, Ed. „Vasile Goldiş” Arad, 2000; Mărturii transilvănene despre acte creatoare de pedagogie românească, Ed. „Vasile Goldiş” Univesity Press, Arad, 2007; Episcopia Aradului în perioada instituţionalizării culturii naţionale, 1807-1948, Ed. „Vasile Goldiş” Univesity Press, Arad, 2006.
36. ^ Episcopul Ioan Popasu şi cultura bănăţeană, Ed. Mitropoliei Bantului, Timişoara, 1995; Ştefan Velovan pedagog şi filozof român 1852-1932, Caransebeş, 2000.
37. ^ Astra în Banat până la marea unire, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2006.
38. ^ Banatul şi Marea Unire 1918, Ed. Mitropoliei Banatului,Timişoara, 1992.
39. ^ Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalităţi 1706 – 1918, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 2006.
40. ^ Zorile modernităţii. Episcopia greco-catolică de Lugoj în perioada ierarhului Victor Mihályi de Apşa, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007.
41. ^ Cu excepţia vol. 3 din Banatul Istoric, aparţinând prof. Ioan Munteanu, care abordează problematica Şcolii şi a Educaţiei din banatul istoric, în ansamblul ei.
42. ^ Şcoală şi comunitate în secolul al XIX-lea, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.
43. ^ Episcopul Miron Cristea, (1910-1919), Pastorale, ordine circulare şi corespondenţă administrativă, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2007.
44. ^ Ideea de naţiune la românii din Austro-Ungaria (1880-1906), în Banatica, nr. 13, II/1995, p. 97-112.
45. ^ Apărarea învăţământului românesc-obiectiv major al mişcării naţionale la începutul veacului al XX-lea în „Apulum”, XXIII/1986, p. 339-345; Lupta bănăţenilor pentru apărarea învăţământului românesc la sfârşitul veacului al XIX-lea, în „Apulum”, XIX/1981, p. 319-325; Reţeaua şcolară şi ştiinţa de carte în Banatul istoric la începutul secolului al XX-lea în „Studii bănăţene”, Ed. Mirton, Timişoara, 2007, p. 411-434.
46. ^ Problema manualelor şcolare în circularele emise de episcopul Ioan Popasu, în „Istorie şi spiritualitate în Episcopia Caransebeşului”, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2008, p. 43-48; Contribuţii la istoria învăţământului românesc din Banat: un curs de metodică de acum un veac şi jumătate, în „Banatica”, II/1995, nr.13, p. 79-95; Banatul în memorialistica măruntă, (1914-1918), în „Banatica”, II/199513, p. 203-223.
47. ^ Politica şcolară a guvernelor Banffy şi Szell reflectată în actele arhivei Bibliotecii Episcopiei Ortodoxe din Arad, în Ziridava, nr. 5/1974, p. 118-123.
48. ^ Românii din Transilvania în perioada dualismului (1867-1918) în RI, 1978.
49. ^ Învăţământul comunal elementar din Transilvania între anii 1876-1918 în „Crisia”, Oradea, (în continuare Crisia), XIX/1989; Legile lui Apponyi şi activitatea parlamentară a deputaţilor români în AIIA, XXI/1978, p. 441-452.
50. ^ Politica şcolară a curţii din Viena şi a guvernelor maghiare în perioada 1848-1883 în „Sargeţia”, Deva, (în continuare Sargeţia), XXVI/1995-1996, p. 87-103; Învăţământul românesc din Sud – Vestul Transilvaniei (1848-1883), Ed. Argomant, 2002.
51. ^ Ideea de unitate naţională în şcolile populare româneşti din judeţul Alba (1867-1918), în „Apulum”, XXXIII/1996, p. 125-132.
52. ^ Biblioteci publice din centrele urbane ale Banatului în perioada 1850-1918, în „Banatica”, 12//1993, p. 229-235; Fonduri, fundaţiuni şi stipendişti din mediul greco-catolic bănăţean . Districtele cărăşene Oraviţa, Vărădia şi Bocşa, în „Banatica”, 13/1995, p. 197-201; Contribuţia la tipologia bibliotecii din mediul rural al Banatului între 1850-1918 . Categorii de biblioteci, în „Banatica”, 14/1996, p. 283-289.
53. ^ Unele aspecte privind învăţământul românesc din Banat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în „Banatica”, nr. 6/1998, p. 245-251.
54. ^ Învăţământul românesc din Banat în deceniul al treilea al secolului al – XIX-lea în „SIB”, XIV/1988.
55. ^ Tineri români la şcolile confesionale din Transilvania în secolul al XVIII-lea în „Sargeţia”, XXV/1992-1994, p. 309-315.
56. ^ Lupta românilor şi saşilor împotriva politicii şcolare a regimului dualist austro-ungar între 1879-1883, în „Transilvania”, Sibiu, VI, (LXXXIII), nr. 5/1977, p. 64-65.
57. ^ Situaţia intelectualului român din Transilvania până la 1918, în Ziridava, XXI, 1998.
. ^ Contribuţii la organizarea şi funcţionarea învăţământului în cadrul regimentului grăniceresc din Caransebeş , în „Tibiscus”, Timişoara, 5/1979, p. 301-308.
59. ^ Personalităţi bănăţene în lupta pentru unitate naţională în „SIB”, nr.6-7, Timişoara, 1981; Aspecte ale presei româneşti din nord-estul Banatului în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în „Actele simpozionului Banatul trecut istoric şi cultural”, Ed. Marineasa, Timişoara - Novi Sad - Reşiţa, 2005, p. 232-238.
60. ^ Consideraţii generale asupra inventarului cărţilor bibliotecii Reuniunii învăţătorilor din Dieceza Caransebeşului, în „Actele simpozionului Banatul trecut istoric şi cultural”, Ed. Marineasa, Timişoara - Novi Sad - Reşiţa, 2005. p.239-241.
61. ^ Structura instituţiei şcolare din Comitatul Caraş-Severin la începutul secolului XX în „Societate şi civilizaţie în Banatul istoric”, Ed. Mirton, Timişoara, 2003, p. 367-372; Legislaţia privind salarizarea învăţătorilor confesionali şi implicaţiile ei asupra evoluţiei şcolii confesionale româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în „Biserică şi societate în Banat”, Ed. Învierea, Timişoara, 2005, p. 134-154; Rolul şcolii româneşti în comunităţile locale bănăţene la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, I, în „Clio”, Timişoara, IV-V, 2004/2005, p. 25 şi II în „Clio”, Timişoara, VI, Nr. 1-2, 2006, p. 38; Implicarea corpului didactic confesional în eliminarea analfabetismului…, p. 211-223; Tradition and modernity in the Caransebes Diocese of Banat Society….; Influenţa legislaţiei şcolare asupra evoluţiei instituţiei şcolare confesionale româneşti la sfârşitul secolului al XIX – lea, în „Şcoală şi Societate în Banat”, Ed. Artpress, Timişoara, 2007, p. 80-89; Imaginea învăţătorului confesional român în mentalitatea comunităţilor….; Evoluţia frecvenţei şcolare a elevilor în cadrul instituţiilor de învăţământ confesionale româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX în Banat în „Biserică şi comunitate în Banat şi Transilvania”, I, Ed. Marineasa, Timişoara, 2007, p. 81-92.
62. ^ Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul şi Marea Unire 1918, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992.


Text disponibil sub licența
Atribuire-Necomercial

Articol postat de: Nicolae Codrea • Data: 3 august 2010 • Vizualizări: 2898