Prima paginăBibliotecaAutoriCăutare
Ştefan Augustin Doinaş

Biografie

Născut: 26.4.1922 - Decedat: 25.5.2002 • Ştefan Augustin Doinaş sau Ştefan Popa născut la 26 aprilie 1922, Cherechiu, judeţul Arad, decedat la 25 mai 2002 a fost un poet, eseist, traducător, deţinut politic, academician, şi politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul Bucureşti pe listele partidului Partidului Alianţa Civică.
Biografie
Ştefan Augustin Doinaş (pseudonimul literar al lui Ştefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din judeţul Arad (interbelic), "într-o casă de oameni înstăriţi".
Împrejurarea, norocoasă în perioada dinainte de război, se va dovedi nefastă după instaurarea comunismului.
Viitorul poet urmează şcoala primară în satul natal, iar apoi Liceul Moise Nicoară la Arad.
Profesorul de română care îl cucereşte pe tânărul venit de la ţară este Alecu Constantinescu.
Încă din liceu, Ştefan Augustin Doinaş citeşte poezie ( Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coşbuc, dar şi Tudor Arghezi, Ion Barbu, Stephane Mallarmé, Paul Valéry) şi critică de poezie.
În toamna anului 1941, absolventul de liceu pleacă la Sibiu - unde se refugiase Universitatea clujeană, după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicţie maghiară - şi se înscrie la Medicină, dar încă din primul an frecventează şi cursurile de la Litere şi Filosofie.
În anul 1944 se şi transferă la această facultate, unde îi are ca profesori pe Lucian Blaga, la istoria culturii, pe Liviu Rusu, la estetică, pe D.D. Roşca, la istoria filosofiei şi la filosofia generală. Activează în cadrul Cercului literar de la Sibiu, alături de Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Ion Dezideriu Sîrbu, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruş, Radu Enescu ş.a.
În 1948 absolvă facultatea şi se întoarce ca profesor în satul său natal; predă apoi româna la Hălmagiu şi, în continuare, la Gurahonţ, cheltuind în total cu profesoratul şapte ani.
În 1955 renunţă la învăţământ şi se stabileşte la Bucureşti, unde îi reîntâlneşte pe unii dintre "cerchişti". Împreună cu ei îşi face iluzia că, după moartea lui Stalin şi venirea la putere în URSS a lui Hruşciov, se va produce şi în România un "dezgheţ".
Trăieşte din stilizări şi reuşeşte să publice şi câte ceva din textele proprii, iar la 1 ianuarie 1956 se angajează ca redactor la revista Teatru, datorită intervenţiei lui Radu Stanca.
Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare "pentru omisiune de denunţ".
La 5 februarie 1958 este eliberat, iar la 8 aprilie 1958 se căsătoreşte cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viaţa literară. Apoi, George Ivaşcu îl angajează la revista Lumea.
Din 1969 începe să lucreze în redacţia revistei Secolul XX (al cărei redactor-şef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieţii, directorul revistei Secolul XX, apoi preşedintele fundaţiei cu acelaşi nume, care s-a transformat în Secolul 21. Publică numeroase cărţi - de poezie, de critică literară - şi traduce din mari scriitori ai lumii, remarcându-se printr-o înaltă ţinută intelectuală şi printr-o atitudine demnă în raport cu autorităţile. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale şi literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.
În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, debutează ca prozator, cu volumul T de la Trezor.
După 1989 devine membru al Academiei Române şi senator (din partea Partidului Alianţa Civică) în Parlamentul României. Face şi publicistică politică, de pe o poziţie anticomunistă intransigentă. A murit pe data de 25 mai 2002.
Imediat după moartea sa, soţia sa, fostă prim balerină a Operei Române, Irinel Liciu, se sinucide, punând capăt, în mod tragic, unei poveşti de iubire exemplare.

Wikipedia